Cum se adaptează unele virusuri pentru a trece de la animale la oameni. Descoperirea făcută de cercetători

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Virusurile care circulă în mod natural la animale pot deveni periculoase pentru oameni după modificări genetice aparent nesemnificative, arată un studiu realizat de cercetătorii de la Quantitative Biosciences Institute (QBI) al Universității California din San Francisco (UCSF), Icahn School of Medicine at Mount Sinai, Institut Pasteur și Fred Hutchinson Cancer Center. Analiza arată că schimbarea unui singur aminoacid dintr-o proteină virală poate influența felul în care virusul interacționează cu sistemul imunitar și îi poate facilita adaptarea la o nouă gazdă.

Cum ajung virusurile de la animale să provoace boli grave la oameni

Rezultatele cercetării oferă indicii importante despre mecanismele prin care unele coronavirusuri reușesc să treacă de la lilieci la oameni și ar putea contribui, în viitor, la identificarea timpurie a virusurilor cu potențial pandemic.

Oamenii de știință au comparat SARS-CoV-2, virusul responsabil de boala COVID-19, cu RaTG13, un coronavirus înrudit care infectează exclusiv liliecii. Cercetarea a urmărit modul în care cele două virusuri interacționează cu proteinele implicate în răspunsul imunitar al celulelor pulmonare umane și al celor provenite de la lilieci.

Experimentele au fost efectuate folosind prima linie celulară pulmonară obținută în laborator din celule ale liliacului mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), specie care trăiește și în România.

Lilieci. Sursa foto: arhiva EVZ

Proteina virală influențează răspunsul sistemului imunitar

Analiza a evidențiat rolul unei proteine virale denumite OrfB9. Cercetătorii au constatat că varianta prezentă în SARS-CoV-2 diferă de cea întâlnită la virusul RaTG13 printr-un singur aminoacid din aproximativ 100.

În celulele umane, proteina OrfB9 a virusului SARS-CoV-2 a reușit să blocheze un mecanism de alarmă al sistemului imunitar, favorizând astfel multiplicarea virusului. În schimb, varianta aceleiași proteine prezentă la RaTG13 a activat, în celulele de liliac, o proteină implicată în apărarea organismului, limitând răspândirea virusului.

Potrivit cercetătorilor, această diferență poate explica de ce anumite virusuri sunt inofensive pentru animalele-gazdă, dar pot provoca îmbolnăviri grave după ce ajung la oameni.

Specialiștii spun că schimbările pot fi extrem de mici

Autorii studiului consideră că adaptarea virusurilor la o nouă specie nu necesită întotdeauna transformări genetice majore.

„Diferenţa dintre un virus care rămâne la lilieci şi unul care ajunge la oameni şi provoacă o boală cu consecinţe catastrofale poate fi determinată de modificări genetice remarcabil de mici”, a declarat medicul biolog, dr. Nevan J. Krogan, director al QBI şi autor principal al studiului, citat într-un comunicat.

Acesta a explicat că analiza modului în care proteinele virale interacționează cu cele ale gazdei, în cazul mai multor specii și virusuri, poate scoate la iveală indicii moleculare care semnalează riscul transmiterii între specii.

Descoperirea ar putea ajuta la prevenirea unor viitoare pandemii

Cercetătorii apreciază că astfel de informații ar putea sta la baza unor sisteme de avertizare timpurie, capabile să identifice virusurile care prezintă un risc ridicat de a infecta oamenii înainte ca acestea să declanșeze focare sau epidemii.

Rezultatele studiului au fost publicate în revista Cell Host & Microbe și reprezintă un nou pas în înțelegerea modului în care virusurile evoluează și se adaptează la noi gazde.

Liliacul mare cu potcoavă, specie utilizată în această cercetare, este întâlnit și în România, în special în zonele carstice și deluroase, precum Munții Apuseni, Banat, Oltenia, Dobrogea și în mai multe sisteme de peșteri din Transilvania și Crișana.