Seara de 16 iulie a fost cutremurată la Brăila de sirenele poliţiei. Maşinile cu girofaruri s-au oprit într-o zonă circulată, la intersecţia străzilor Griviţei cu fosta stradă a gării, azi Eremia Grigorescu. La parterul unui bloc. Vestea s-a răspândit repede, îngrozitoare: doctoriţa Marina Gavril, stomatolog, care îşi avea cabinetul la parterul blocului, fusese găsită de către femeia de serviciu care făcea curăţenie în cabinet, cu gâtul tăiat.

        De atunci s-au vehiculat tot felul de ipoteze în legătură cu criminalul şi mobilul crimei. Doar ipoteze. Pentru că deşi a trecut de atunci aproape o săptămână, nimeni nu a fost pus sub acuzare. Criminalul este liber.

        Poliţia face apel la cetăţeni să ajute la elucidarea cazului. Îi roagă, dacă au cumva din întâmplare, filmări din acea zonă pe orice dispozitiv în jurul orei în care se estimează că s-a petrecut crima, să le pună la dispoziţia organelor de anchetă. Pentru că, deşi o zonă aflată nu departe de centru, nu există camere de supraveghere.

        Un poliţist vechi din Brăila, îmi spunea, la câteva zile de la evenimentul tragic, că nu e semn bun că s-au întors din nou să cerceteze faţa locului. „Asta înseamnă că nu prea au nimic. Ori au uitat să ridice vreo probă, ori au stricat ceva, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu 30 de ani, în cazul doctoriţei Negoiţă, şi ea tot asasinată. Atunci, un miliţian a stricat cazul la cercetarea de la faţa locului”

        Să sperăm că de astă dată, nu ne aflăm în aceeaşi situaţie şi criminaliştii veniţi de la Bucureşti în sprijinul poliţiştilor brăileni îşi vor face treaba.

        Până atunci, să încercăm şi noi să gândim cu capetele noastre, pe baza datelor pe care le avem.

        Doctoriţa a fost găsită cu gâtul tăiat, trei lovituri mortale, dar şi cu câteva urme de tăieturi pe mâini, semn că încercase să se apere. Ce înseamnă asta? Criminalul a venit direct cu gândul să o omoare. Loviturile sale au vizat direct o zonă vitală: gâtul. Se exclude astfel o eventuală ceartă, o neînţelegere care să fi degenerat spontan în actul violent. Adică, se exclude o şedere prelungită a criminalului în cabinet. Tot premeditare reiese şi din faptul că asasinul a venit înarmat cu cuţitul cu care i-a tăiat gâtul. În cabinet nu exista o astfel de armă albă. Armă a crimei care, de altfel, a şi dispărut. Vom discuta imediat despre motivaţiile unei astfel de acţiuni criminale.

O primă concluzie ar fi că asasinul o cunoştea pe victimă. Că avea o pricină cu aceasta. De aceea trebuie căutat în cercul de cunoscuţi, dar şi de pacienţi. Este aproape exclus să fie vorba despre un nebun care a atacat la întâmplare. Vom vedea în continuare, de altfel, că toate celelalte elemente ale cazului exclud ipoteza unui nebun care nu avea legătură cu victima şi o întăresc pe cea a unui cunoscut.

        Al doilea element. Locul în care s-a produs crima. Cabinetul medical de la parterul blocului. Trebuie să menţionăm că victima, Marina Gavril era căsătorită tot cu un medic stomatolog, localnic. Ea venea din Republica Moldova. La Brăila, sunt mulţi stomatologi din Basarabia, foarte buni profesionişti. De altfel, pacienţii spun că Marina era mult mai bună profesional decât soţul. Cazurile mai dificile ea le rezolva. Şi acum, atenţie! În urmă cu zece ani, şi-au deschis un cabinet stomatologic. Deşi în scripte, societatea nu mergea prea bine, cei doi medici s-au extins. Mai întâi au mai înfiinţat un cabinet, tot în Brăila, în care a mers să lucreze doar soţul. Apoi încă unul la Galaţi, oraşul de lângă Brăila. Deci, aveau mai multe locuri unde lucrau, inclusiv în alt oraş, aflat, e drept, la distanţă mică de Brăila. În jur de 10-15 minute de mers cu maşina pe drumul de pe dig.

        A doua concluzie: Criminalul a ştiut foarte bine unde, în care dintre cabinete se află doctoriţa. Nu a căutat-o în alte părţi. A venit direct la cabinetul din strada Eremia Grigorescu, unde se afla aceasta. Putem presupune de aici că ori a urmărit-o, ori cunoştea programul victimei. În ambele variante, tot cineva care o cunoştea şi care premeditase să-i facă rău este asasinul.

        Mergem mai departe. Ora la care s-a constatat crima şi de către cine. Ora, 21,30. Oră la care cabinetul nu mai funcţiona. Se încheiase programul. Concluzie: criminalul ştia foarte bine la ce oră poate să atace, pentru a nu fi deranjat de un eventual pacient. Vom vedea în continuare că a avut timp să şi şteargă urme. Mai departe. Trupul doctoriţei a fost descoperit nu în cabinet, ci în vestiar. Deci, cel care a intrat peste ea, ştia cam pe la ce oră nu mai vine nimeni la cabinet, dar şi poziţionarea încăperilor acestuia.

        Mai departe. Cine a găsit-o? Femeia de serviciu. Ea a fost alertată de către soţul Marinei, alarmat că aceasta nu-i mai răspunde la telefon. Aici avem nevoie de câteva elemente cu care ne-ar putea ajuta martorii. Când a ajuns la faţa locului femeia de serviciu, uşa era încuiată, sau descuiată? Având în vedere că se terminase programul şi doctoriţa mersese în vestiar să se schimbe, adică să se dezbrace de halat şi să se îmbrace cu haine de stradă, putem presupune că uşa era încuiată, pentru a nu intra cineva din greşeală şi a o surprinde dezbrăcată. Este o presupunere. Nu avem încă certitudinea.

Acesta, cu uşa încuiată, sau nu, este un element extrem de important. De ce? Să nu uităm că femeia de serviciu a fost alarmată de soţ. Dacă uşa de la intrare era încuiată, nu este o coincidenţă. A fost trimisă o persoană care avea posibilitatea să şi intre în cabinet, chiar dacă acesta era încuiat. Asta îl include şi pe soţ în cercul de bănuiţi, pentru că a făcut în aşa fel încât cadavrul să fie descoperit când el se afla departe de locul faptei. Departe este un fel de a spune. Pentru că locuinţa celor doi soţi medici nu este departe de cabinetul unde s-a întâmplat tragedia. Dacă era aşa de alarmat,  soţul făcea cu maşina câteva minute până la faţa locului.

        Să trecem mai departe. În cabinet nu există urme de scotocire. Încă un argument că nu a fost vorba despre un jaf, urmat de moartea victimei, ci despre o crimă cu premeditare, în care autorul îşi cunoştea victima. A dispărut totuşi ceva. Telefonul victimei. Din nou, un element foarte important. Dacă asasinul a luat telefonul, înseamnă că acesta conţinea în el elemente care ar fi dus către criminal. Cel mai probabil, o convorbire anterioară crimei, care să-i confirme viitorului criminal unde este victima. În care cabinet. Asta l-ar scoate pe soţ dintre suspecţi, pentru că el sigur ştia unde lucra soţia în seara aceea. Dar şi alte apeluri sau mesaje, care ar fi putut indica mobilul crimei.

        Mai există o ipoteză, dar care, după părerea noastră, nu trebuie pusă pe primul loc. Vila în care locuiau cei doi soţi medici a mai fost spartă de două ori. De fapt, o dată i-a fost dărâmat gardul, a doua oară, la distanţă de aproximativ doi ani de primul eveniment, i s-au furat lemnele din curte. Sunt deja anchetaţi şi membrii clanului din zonă. Dar între un furt de lemne din curte şi asasinarea cu premeditare a unui om este o mare diferenţă.

        Nu în ultimul rând, Marina Gavril îşi luase permis de port-armă şi intenţiona să-şi cumpere un pistol pentru autoapărare. Făcuse şi câteva cursuri în poligon.

        Şi acest element ne duce tot la un cerc de cunoscuţi şi pacienţi care frecventau des cabinetul. Sau cineva care a fost pacient în ultima vreme. De aceea, telefonul dispărut este esenţial. Şi, de asemenea, dacă uşa era încuiată, sau nu, atunci când a venit femeia de serviciu. De aici se poate afla mobilul crimei, nedescoperit deocamdată. Iar de la mobil, nu mai este decât un pas până la autor.

Ieri, a fost reţinut un suspect, presupus autor al crimei. Pe lângă audieri şi compararea declaraţiilor cu probele strânse de la faţa locului, pentru a demonstra fără nicio urmă de îndoială că bărbatul reţinut este şi autorul crimei, trebuie să mai existe o probă materială indubitabilă. Şi anume, proba ADN. În cabinetul medical a avut loc o luptă. Doctoriţa a încercat să se apere. Dovadă, urmele de cuţit de pe mâini. De sub unghiile victimei au fost recoltate probe biologice. Dacă analiza lor la laborator arată că ADN-ul găsit sub unghii este acelaşi cu al celui reţinut ieri, atunci nu mai există niciun dubiu.

Această probă încă nu a ieşit. Nici nu avea timpul fizic. De aceea mi se par uşor hazardate felicitările adresate de ministrul de Interne poliţiştilor brăileni. Domnul ministru afirmă că a fost prins criminalul, dând un verdict înainte ca ancheta să se fi încheiat. Ancheta este abia la început.