Am cerut asta, toţi trei, fără să ne înţelegem anterior, deoarece voiam să ne convingem că aşa ceva s-a întîmplat într-o ţară a Uniunii Europene în anul de graţie 2017.

Participarea preşedintelui la şedinţele Guvernului e strict reglementată de articolul 87 din Constituție: „1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii. (2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.”

Pînă şi un sergent major al Diviziei Presă, culmea creierului spălat să asculte doar ordinele fără creier ale SRI, îşi dă seama că, deşi n-o spune explicit, Constituţia avansează proceduri riguroase în cazul participării preşedintelui.

Şi anume.

Cu o zi înainte de participare, preşedintele dă un Comunicat în care, invocînd Ordinea de zi a şedinţei, primită de la Guvern, arată cetăţenilor patriei că, avînd în vedere că pe ordinea de zi sînt cuprinse probleme stipulate de articolul 87, va participa mîine la şedinţa Guvernului la punctele ( urmează enumerarea) care vor discuta chestiuni ținînd și de prerogativele prezidențiale. Dacă participarea urmează unei solicitări a premierului, Comunicatul prevede asta.

Constituția reglementează strict participarea președintelui la sedința de Guvern tocmai pentru a preîntîmpina tendința oricărui președinte moldo- valah de a deveni un fel de superpremier.

Se înţelege că, a doua zi, participarea implică un protocol, incluzînd primirea de către premier, cît stă președintele la ședință, unde stă și ce face în timp ce stă.

Un protocol care presupune că premierul ştie de venirea preşedintelui. E obligatoriu ca premierul să știe de venirea președintelui și ca să se evite situații penibile pentru șeful statului cum ar fi, de exemplu, ca polițistul de la intrare să-l legitimeze și să-l țină la poartă pînă vine bonul de la cancelaria premierului sau ca premierul să fie la toaletă în timp ce președintele bîntuie prin clădirea din Victoria.

Informarea prealabilă, dacă nu şi a opiniei publice, atunci măcar a premierului, se impune şi din motive de minimă politeţe.

Cu excepţia Palatului Cotroceni, preşedintele e în toate locaţiile de stat din ţară un musafir. Şi minima politeţe, cea care deosebeşte pitecantropul de omul care beneficiază de scriere, fie aceasta şi cuneiformă, cere ca preşedintele să-şi anunţe venirea.

Chiar şi în Palatul Cotroceni, ca să nu mai spunem, chiar şi într-una din cele 7 case ale sale, Klaus Iohannis nu poate da buzna într-o încăpere fără să bată la uşă.

Că doar n-o să dea buzna în biroul purtătoarei de cuvînt, pe numele ei Fosta Puşcălău, fără să facă cioc-cioc, riscînd astfel s-o găsească pe nevasta lui Dobrovolschi schimbîndu-şi ciorapii!

Ce ne arată filmuleţul din dimineaţa lui 18 ianuarie 2017?

Fără să anunţe opinia publică şi, mai ales, fără să-l anunţe pe premier, Klaus Iohannis a dat buzna în Palatul Victoria.

Uitîndu-se pe fereastră, premierul Sorin Grindeanu va fi exclamat: Aoleo, să moară mama! Ăla-i preşedintele!

Apoi, Klaus Iohannis a intrat în sala de şedinţe, şi-a trîntit Înaltul Fund, cel păzit de SPP-iști ca fiind de interes național, pe scaunul prezidiului şi a măcănit un text învăţat pe de rost azi noapte, după ce i s-a dat indicaţia să-l zică în faţa camerelor de vederi.

Că nu era textul lui, ci al Binomului SRI-DNA, a cărei conducere a trecut din mîinile lui Florian Coldea în mîinile lui Eduard Hellvig, ne-o dovedeşte faptul că găselniţa cu doi elefanţi a fost recitată ulterior de întreaga Divizie Presă a Binomului şi de tinerii frumoşi şi liberi, veniţi în Centrul Capitalei din Pădurea Băneasa pentru a bloca circulația în Capitală. ( Între noi fie vorba, la cît de vînjoși și nemunciți erau unii hăulitori, mult mai bine pentru țară era dacă Eduard Hellvig le dădea o lopată, ca după protestul spontan să curețe de zăpadă fie și măcar Bulevardul pe care au tropăit. Prima parte a acestei comedii cu Stan şi Bran în relaţie instituţională ne-a făcut să ne gîndim la o ţară din Africa. Congo l-a avut ca președinte pe timp de 32 de ani, din 1965 pînă în 1997 pe Mobutu Sese Seko.

În buna tradiţie a democraţiei africane, preşedintele Mobutu a fost în această țară Părintele multilateral implicat al naţiunii.

Făcea ce voia și cînd voia.

Dădea buzna peste guvern cînd îl treceau nevoile, vindeca femeile de bolile stînjenitoare, conducea presa, Parlamentul, trăgea cu puşca la miezul nopții şi dezvirgina fetele mari la rugămintea părinţilor.

E vreo deosebire între Klaus Iohannis din România lui 2017 şi Mobuto Sese Seko din Zairul lui 1965?

Nici una.

Preşedintele a avut chef să treacă pe la guvern şi, eventual, să prezideze o şedinţă de guvern. A făcut-o.

Ei și ce dacă nu-i permit Constituția și bunul simț? Nu e el Părintele Națiunii și însoțitorul Răvășitoarei?! Partea a doua a filmuleţului ne face să ne gîndim la un domeniu cu iobagi români și ciocoi sași de pe vremuri.

La intrarea în sală a lui Klaus Iohannis, membrii Guvernului au sărit în picioare, stînjeniţi că n-au făcut asta încă de pe cînd preşedintele a plecat spre Victoria.

Stînd pe scăunașul lui, înghesuit de fundul încăpător al musafirului nepoftit, premierul Sorin Grindeanu era ud tot de emoţie că are lîngă el pe El Însuşi, Klaus Iohannis.

Miercuri seara, la emisiune, ne-am întrebat ce-ar fi făcut Traian Băsescu în locul lui Sorin Grindeanu.

Am ezitat între a nu-l primi pe Klaus Iohannis (președintele încălcase Constituţia, sfidase normele minimei politeţi) şi a-i arde o scatoalcă în plină şedinţă, cu Constituţia în mînă. Am optat în cele din urmă pentru a doua variantă, deoarece, presupunea un mai mare impact mediatic ca prima.

Nu încape vorbă, Klaus Iohannis a procedat aşa, bădărănește, dinadins. A vrut să arate națiunii că face pe Guvernul Sorin Grindeanu, zis și al majorității PSD- ALDE.

El ştie, ca noi toţi, de altfel, că Guvernul Sorin Grindeanu, în frunte cu premierul e un Guvern de Guguştiuci. Acest Guvern a fost astfel conceput de Liviu Dragnea încît în ţara asta să nu pară a exista altcineva decît el, Liviu Dragnea.

Toate televiziunile de știri se plîng că nici un ministru nu vrea să vină în studio, motivînd că în locul lor mult mai bine ar putea vorbi Liviu Dragnea. Miniștrii nu țin conferințe de presă, fug de opinia publică, se pitesc cît pot de tare prin birouri, nu neapărat pentru că se tem de Liviu Dragnea, ci pentru că au fost astfel aleși de președintele PSD astfel încît să pară niște popîndăi pe care bila îi poate oricînd da jos.

Mediocrităţi rotunde, ici-colo întrerupte de mediocrităţi cu colţuri, gen Florin Iordache, membrii Guvernului au reacţionat ca nişte guguștiuci la ivirea Nepoftitului, pentru că asta sunt:

Niște guguştiuci.

Guvernul Dacian Cioloș, deși teoretic alcătuit din persoane fără suprafață politică, era infinit mai cu personalitate decît Guvernul Sorin Grindeanu. De altfel, nici un alt Guvern din Istoria postdecembristă n-a fost tratat de președinte într-un asemenea chip umilitor mai ceva decît un văcsuitor american negru de un american alb de pe vremea Segregației.

De la incidentul cu Sevill Shaiddeh, Klaus Iohannis s-a prins că liderii PSD-ALDE tremură de frică la gîndul unei crize politice precum suspendarea Preşedintelui şi s-a decis, ajutat şi de Sistemul Instituţiilor de forţă, preluat acum de Eduard Hellvig, să arate românilor că el e nu atît premier, cît superpremier, că face ce vrea cu Guvernul Sorin Grindeanu.

Am mai scris despre chemarea la Cotroceni a premierului şi a ministrului de Finanţe, într-o manieră amintind de felul în care boierul își cheamă vizitiul cu trăsură cu tot la scară.

Nimeni din PSD-ALDE n-a bombănit la acest exercițiu de autoritate arogantă.

Miercuri dimineaţă, Klaus Iohannis a făcut o nouă demonstraţie că pentru el Guvernul e sub nivelul de respect al unei case de toleranţă.

Chiar şi la bordel, suni la uşă înainte de a intra!

Te-ar putea interesa și: