Pe 2 aprilie se împlinesc 153 de ani de la intrarea în vigoare a Legii de organizare a comunelor urbane și rurale (Legea nr. 394/1864 pentru comunele urbane și rural.
Cadrul legislativ specific organizării administrativ-teritoriale a Românie, respectiv țelurile țării acesteia nu s-au schimbat foarte mult.
“Pe alocuri, și mă refer la mecanismele de guvernanță teritorială și la regulile de organizare a localităților, comunelor și orașelor din România, lucrurile stau chiar mai rău decât atunci”, a scris Bogdan Suditu, expert în dezvoltare locală.
Cert este că din 1864 şi până în prezent regulile după care se poate înfiinţat un oraş sau comunitate s-au schimbat foarte mult. Motivul: politicenii au avut nevoie de localităţi, că să obţină voturi. Aşa au ajuns sate oraşe, deşi oamenii nu aveau nici măcar bani de impozit, iar cătune-comune. Acum, multe localităţi sunt în prag de faliment.
Bogdan Sudiu povesteşte istoria legii înfinţării localităţiilor:
- În 1864 aveam reguli cu privire la constituirea comunelor: “Nici o comună nu va pute numera mai puținu de una sută familii seu cinci sute locuitori”. // În 2017 nu avem o asemenea regulă, dar avem numeroase comune cu mai puțin de 500 locuitori!
- În 1864 comunele care nu se puteau susține financiar sau care nu puteau îndeplini anumite sarcini administrative se puteau comasa/uni cu altele din vecinătate “ Neputendu o comună purta singură tote sarcinele ce 'i sunt inpuse, va ave dreptulu se se întrunescă cu una, seu mai multe comune vecine, spre a forma numai o singură comună în privintia acelor sarcini” // În 2017, deși cca 80% dintre comune nu au resurse financiare proprii care să asigure măcar funcționarea instituțională, nu realizarea de investiții/cofinanțări pentru dezvoltare locală, nu avem în legislație posibilitatea desființării lor administrative.
- În 1864 aveam prevăzut cazul în care o comună se poate dezmembra “Asemene și cându administrațiunea unei comune aru întempina dificultăți din causa prea marei întinderi seu prea marelui numeru de familii domiciliate în întrulu ei, comuna se va pute subdespărți în mai multe secțiuni, dară care totuși, în interessele cele mari și în raporturile sale esteriore, va înfățisia una și singură comună, și va ave o unitate de administrațiune” // În 2017 avem cadru legal pentru dezmembrarea de comune, fără ca efectele financiare (creșterea costurilor administrative) să fie analizate în raport cu elementele care determină separarea (???).
- În 1864 aveam două categorii de comune (urbane și rurale), și 4 categorii de localități (orașe, orășele/târguri, sate și cătune) // În 2017, avem două categorii de unități administrativ-teritoriale (urbane, rurale), dar și 7 categorii de localități (municipii, orașe, orașe-reședință, sate, sate-reședință, localități componente, sate aparținătoare) ierarhizate în 6 ranguri (rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană; rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european; rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi; rangul III - oraşe; rangul IV - sate reşedinţă de comună; rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor).
- Mențiionăm că în 2016, MDRAP a promovat un proiect de LEGE PRIVIND APROBAREA PLANULUI DE AMENAJARE A TERITORIULUI NAŢIONAL SECŢIUNEA A IV-A – REŢEAUA DE LOCALITĂŢI (care să înlocuiască, după aprobarea Parlamentului actuala Lege 351/2001). Acest proiect de lege (ignorat de Parlamentul actual, la fel ca toate celelalte inițiative ale Guvernului tehnocrat în materie de amenajarea teritoriului, urbanism, locuire – așa cum sunt proiectele de lege privind aprobarea Strategiei de dezvoltare Teritorială a României, a Condominiilor și Asociațiilor de proprietari sau OUG 100/2016 de modificare si completare a L.350/2001) complică și mai mult ierarhia unităților administrativ-teritoriale (vezi si hartile atasate), noilor categorii nefiind asociate resurse financiare sau/și responsabilități sporite în ansamblul cadrului legal : a) Municipiu capitală, de importanţă naţională şi europeană, b) Municipii poli regionali principali cu potenţial transnațional, c) Municipii poli regionali secundari, d) Municipii poli judeţeni principali, e) Municipii și orașe poli judeţeni secundari, f) Municipii și orașe centre urbane cu rol zonal, g) Municipii și orașe centre urbane cu funcţii specializate ; g) Comune poli rurali - comune cu rol de servire intercomunală la nivelul zonelor lipsite de oraşe pe o distanţă de minim 25 km; h) alte comune. (vedeti harti atasate!!)
- În 1864, prevederile legii aveau aplicare imediată (la 3 zile de la aprobare) // În 2017, proiectul MDRAP privind Rețeaua de localități prevedea că “Dacă până la data de 31 decembrie 2025 comunele nu respectă dotările prevăzute în anexa nr. III, nu îndeplinesc indicatorii prevăzuți la anexa nr. VII și nu se unifică administrativ potrivit prevederilor art. 7 alin. (2), acestea se unifică administrativ, începând din data de 1 ianuarie 2026, cu alte unități administrativ-teritoriale învecinate, la inițiativa Guvernului prin lege, potrivit unei proceduri aprobate de Guvern, prin hotărâre”.
“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie ? Reformă și eficientă guvernanță teritorială, asumare și responsabilitate a oamenilor de stat, a (înalților) funcționarilor publici și a profesioniștilor teritoriului, participare publică ! Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”,a încheiat postarea expertul în dezvoltare locală.
Recomandările noastre
