Din ceea ce ştim, cu certitudine, putem trage câteva concluzii importante pentru România, mai ales după momentul în care ţara noastră a devenit parte din sistemul pregătit să găzduiască valurile de imigranţi musulmani din zonele controlate de Statul Islamic.

În şase locuri au fost coordonate precis atacuri teroriste simultane. Locuri bine alese, pentru a transmite un mesaj clar. Actele de teroare au fost perfect sincronizate şi puse în practică cu efecte devastatoare, ceea ce trădează o pregătire serioasă.

Este clar că atacatorii nu erau amatori care au pus mâna pe arme dintr-un impuls de moment. Au gândit temeinic şi au planificat cu multă grijă această baie de sânge. Prima întrebare care se pune, văzând complexitatea planului şi execuţia lui este cum de au reuşit teroriştii musulmani să eludeze serviciile secrete franceze cu un asemenea act criminal complex.

Este bizar, mai ales pentru că atacul de la Charlie Hebdo a determinat schimbări radicale în tactica serviciilor speciale care combat terorismul în Franţa. În acest condiţii, cum a fost posibil ca grupuri monitorizate de mult timp de serviciile secrete să poată planifica în secret şi să execute cu efecte atât de grave un asemenea plan?

Puţin probabil, dacă nu chiar imposibil.

În acest moment al derulării evenimentelor, cu informaţiile de care dispunem acum, este mai degrabă logic să tragem concluzia că planul s-a putut executa cu success pentru că teroriştii care l-au pus la cale nu erau în atenţia serviciilor secrete din Franţa.

Cum putea însă să intre pe teritoriul ţării o grupare atât de mare capabilă să execute un asemenea plan? În condiţii normale era greu.

Puteau să intre însă foarte uşor la grămadă, în valul cu migranţi musulmani pe care Ungaria a încercat în zadar să-l oprească la graniţa ei, după ce cancelarul german Angela Merkel i-a invitat în Europa.   

Riscurile uriaşe de securitate expuse atunci de analişti şi articolele cu terorişti ISIS identificaţi printre refugiaţi au făcut subiectul unor articole interesante. Liderii europeni, cu câteva excepţii, aveau însă preocuparea preluării refigiatilor la grămadă, repartizând cote obligatorii tuturor ţărilor. În România numai fostul preşedinte Traian Băsescu a sesizat public riscul uriaş la care ne expunem.

Nu trebuie să ai o bibliotecă citită cu lucrări despre terorism şi servicii secrete pentru a înţelege de ce valul de migranţi de vara trecută putea să fie acoperirea perfectă pentru grupuri mari de terorişti capabile să pună în practică atacuri sângeroase ca cele de la Paris.

Rămâne să vedem la ce concluzii va ajunge ancheta autorităţilor franceze, însă dacă se dovedeşte că teroriştii musulmani care au provocat baia de sânge de la Paris au intrat în Europa cu valul de refugiaţi de vara trecută, întreaga atitudine a ţărilor europene ar trebui să se schimbe.

Dacă se dovedeşte că gruparea musulmană teroristă care a provocat baia de sânge din Paris a folosit ca acoperire valul de refugiaţi musulmani din vară, Europa are o problemă fără precedent. Este evident că puteau intra în Europa multe alte grupuri similare capabile să execute alte atacuri teroriste în orice capitală.