Cultura menajerelor sau Servitorii cu impresii de lorzi

Cultura menajerelor sau Servitorii cu impresii de lorzi

Sunt sigur că există un sentiment general de frustrare, de respingere a fenomenului manelist, a mârlăniei, a snobismului.

Sunt sigur că există oameni de reală valoare în multe domenii, oameni modeşti, resemnaţi, nostalgici după vremurile în care şcoala chiar era ceva serios. Îmi amintesc de o anumită întâmplare petrecută pe vremea când eram elev în clasa a opta. Am fost chemat la direcţiune de către elevul de serviciu. Am mers acolo cu oarece emoţii. Directorul era profesor de Istorie. Mi-a spus: Am observat că ai o memorie foarte bună. Vreau să te înscriu la olimpiadă. Eşti de accord?

Am fost foarte onorat iar cuvintele lui au constituit pentru mine o motivaţie extraordinară. Am trecut de faza pe şcoală, am mers la cea judeţeană şi am participat şi la faza naţională. Am învăţat cu plăcere deşi mă pregăteam pentru admitere la liceu.

Sunt convins că mulţi dintre elevii de atunci erau ca mine.

Ne puteți urmări și pe Google News

În vremurile astea dubioase am asistat, fără să vreau, la o fază cu totul diferită. Copilul meu este la una dintre cele mai bune şcoli din oraş, cel puţin aşa e cotată acum, motiv pentru care fac drumuri frecvente pe acolo.

Într-o zi, când l-am dus la ora de sport, am observat un băieţel de clasa a doua care făcea o gălăgie imensă în vestiar, sărea pe tot felul de aparate, arunca hainele colegilor pe jos.

- În ce clasă eşti?, fac eu calm.

- Într-a doua, dar pe tine ce te interesează? Cine eşti tu să mă întrebi?

- Eu sunt noul profesor de sport. Văd că eşti schimbat. Intră în sală şi stai cuminte pe bancă până începe ora.

- Eu nu intru la oră.

- De ce? Eşti bolnav? Ai scutire de la medic?

- Nu. Vine mama şi îţi dă bani aşa că pot face ce vreau, îmi raspunde el sincer.

- Dar unde lucrează mama ta, copilaş?

- A venit din Grecia cu tata şi are mulţi bani.

Ce puteam să-i mai spun? Eu, când eram elev, şi vedeam un adult în şcoală eram plin de respect, nu mă comportam ca cimpanzeul. Copilul a fost sincer, vă daţi seama. A auzit anumite discuţii în casă şi a spus tot. Vina nu e a lui, e a părinţilor care pleacă din sărăcia asta şi vin cu câteva mii de euro înapoi, după ce şi-au rupt şalele pe afară, crezând că au dobândit şi o anumită prestanţă. Degeaba. Tot nişte ţărani inculţi rămân. Păcat că nu văd că odrasla e la fel de redusă ca ei şi va pica la bac cu 1,30.

De ce dracu v-aţi mai întors băi menajerelor care ştergeţi la cur babe şi moşi prin totul felul de ţări, băi zidarilor cu trei clase care uitaţi după 2 săptămâni limba română, băi ţăranilor care confundaţi şcoala cu tarlaua de pe care aţi plecat?

Şi ne mai mirăm că ne arată toată lumea civilizată cu degetul.