Justitie
Special
Crima care a înfiorat România. Profesorul ucis, învățătorul închis. Finalul, ca-n filme
Sursa foto. Promo-Lex
Din cuprinsul articolului
În România ultimelor decenii, mai multe dosare penale au fost închise cu condamnări care, ulterior, s-au dovedit neîntemeiate. Persoane acuzate de infracțiuni grave – omor, viol sau tâlhărie – au fost condamnate pe baza unor declarații incriminatoare, probe indirecte sau simple suspiciuni, fără existența unor dovezi concludente. În unele cazuri, probele ADN au apărut târziu, modificând radical cursul anchetei. În altele, instanțele au dispus achitări după ani de detenție preventivă ori de executare a pedepsei.
Profesorul ucis și învățătorul suspect
În vara anului 2007, o crimă comisă în comuna Scorţeni din județul Bacău avea să conducă la o anchetă controversată, o condamnare bazată pe mărturii autoincriminatorii și o achitare definitivă, după cinci ani de procese. Deși un învățător a fost închis timp de aproape trei ani, probele ADN au indicat că o altă persoană ar fi fost la locul crimei. Până astăzi, cazul rămâne nerezolvat.
Gheorghe Cernat, în vârstă de 58 de ani, era profesor de matematică în comuna Scorţeni. Locuia singur. În jurul datei de 25 iunie 2007, cineva a pătruns în locuința sa, l-a lovit cu un scaun în cap și apoi l-a înjunghiat de mai multe ori în piept. Deși în casa profesorului se aflau 48.000 de lei într-un dulap, banii nu au fost furați. Criminalul a plecat fără să ia nimic. Cadavrul a fost descoperit pe 30 iunie 2007 de către Vasile Tătaru, un învățător de 34 de ani aflat în concediu pentru creșterea copilului. Tătaru a devenit rapid principalul suspect.
Motivul? Pe 25 iunie, el ar fi constatat un deficit de 300 de lei în gestiunea magazinului din sat, unde o înlocuia uneori pe soția sa, potrivit rechizitoriului procurorilor.
Mărturisiri sub presiune și condamnare fără probe
Pe 2 iulie 2007, Tătaru a declarat că l-a ucis pe Cernat după ce a mers la el să-i ceară un împrumut. A oferit o a doua declarație similară și a participat la reconstituirea faptei. Ulterior, însă, a retractat totul: „Am recunoscut de frică, după vreo 5 ore de interogatoriu în care poliţiştii îmi spuneau că au probe împotriva mea, inclusiv amprente”, le-a spus el judecătorilor.
Tătaru a fost incriminat exclusiv pe baza propriilor declaraţii și pentru că picase testul poligraf. A fost trimis în judecată pentru omor și violare de domiciliu și condamnat la 18 ani de închisoare. Dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în 2009, a cerut administrarea de noi probe.
Îndoieli privind data crimei
Procesul a durat cinci ani. În februarie 2013, Tătaru a fost achitat definitiv. Judecătorii au identificat mai multe incoerențe și lipsa unor probe esențiale. Ancheta nu a stabilit cu certitudine data crimei. Raportul medico-legal arăta că decesul putea surveni între 23 și 26 iunie. Rechizitoriul susținea că fapta s-a petrecut pe 25 iunie, dar martori afirmau că l-au văzut pe profesor marți și chiar joi, 28 iunie.
„Nu există declarația niciunui martor care să îl plaseze pe inculpat la locuința victimei în acea zi”, se precizează în motivarea instanței. Judecătorii au mai stabilit că nu au existat probe certe de vinovăție. Mărturiile lui Tătaru erau contradictorii, iar instanța a notat: „Veridicitatea mărturisirii este pusă la îndoială și de lipsa unui mobil al crimei.”
Probele ADN au indicat un necunoscut
Sursa foto: Arhiva EVZ
Pe hainele și pantofii purtați de Tătaru în ziua presupusei crime nu a fost găsit sângele victimei. La locul faptei, nu s-a găsit ADN-ul lui Tătaru nici pe obiectele implicate: scaunul cu care a fost lovit Cernat sau pe mânerul cuțitului murdar de sânge.
În schimb, anchetatorii au găsit: profilul genetic al unui bărbat necunoscut, pe mânerul unei uși și în urmele mici de sânge; cinci urme papilare, neconcludente; un smoc de păr uman, dar fără rădăcină – imposibil de analizat genetic.
Cine ar fi putut comite crima
Judecătorii ÎCCJ notau în 2009 că victima, „profesor de matematică, era un cadru didactic foarte sever” și sugerau că suspecții ar trebui căutați în rândul elevilor lăsați corigenți sau repetenți în ultimii trei ani, gradul de probabilitate ca unul dintre aceștia să fie autorul fiind „sensibil mai mare”.
Cazul a rămas nerezolvat. Fără despăgubiri după achitare
După achitarea învățătorului, dosarul s-a întors la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, unde se află și în prezent, cu autor necunoscut. În 2014, Tătaru a cerut daune în instanță, în valoare de 1.000.000 de lei, pentru cele 33 de luni petrecute în detenție. În 2018, Curtea de Apel Bacău i-a respins cererea. Motivul: „Nu s-a constatat nelegalitatea măsurilor privative de libertate. Apelantul-reclamant a avut o poziție oscilantă în cursul procesului (de recunoaștere inițial, apoi de negare a faptei), menționată și în hotărârea de achitare”.
