Independența Republicii Moldova și rolul jucat de Moscova. Document CIA

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Recentul pas extraordinar făcut de Republica Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeană și discuțiile tot mai intense despre reunirea țărilor surori sub această cupola mă fac să răsfoiesc câteva pagini de arhivă, pentru că există o întrebare la care aș vrea să răspund: de ce atât de târziu?

Și, culmea, unul dintre primele documente care îmi apare este din ianuarie 1990, când la București lumea se arunca încă pe burtă dacă exploda un bec. Analistul CIA care l-a întocmit vorbește tocmai de independența Moldovei, și de impulsul pe care îl dădeau mișcările din Țările Baltice și schimbările zguduitoare din România proaspăt fostă socialistă.

Iată documentul:

URSS: Potențialul de creștere a tulburărilor în Moldova

Influența evenimentelor din România și regiunea baltică și problema explozivă a unei posibile reunificări cu România fac din Moldova o preocupare tot mai mare pentru liderii sovietici. În ultimele șase luni, Frontul Popular Moldovenesc a folosit o serie de demonstrații pentru a promova o mai mare autonomie politică și economică, un statut oficial pentru limba moldovenească și instituții politice mai deschise. Noile legi lingvistice au sporit sentimentul de izolare culturală al locuitorilor ruși; orașul vorbitor de limbă rusă Tiraspol a votat recent pentru a deveni un teritoriu independent, în loc să fie legat de noua lege, iar unii ruși se pare că iau în considerare mutarea din Moldova. Se pare că organizațiile naționaliste moldovenești se stabilesc în România și s-a vorbit despre un consulat românesc în capitala republicii, Chișinău.

Vara 2026, cu extreme meteorologice. ANM: valuri de căldură, incendii de vegetație și inundații

Cele mai noi date de pe piața imobiliară. Luna mai a fost mai bună decât cele anterioare

Comentariu: Moldovenii au contacte strânse cu naționaliștii din republicile baltice și par să copieze modelul baltic; Moscova pare să răspundă în același fel, permițând naționaliștilor o atitudine destul de largă, atâta timp cât activitățile lor rămân pașnice și subliniind beneficiile unei structuri federale reînnoite. Conducerea s-ar putea consola cu datele demografice, deoarece doar aproximativ 60% din populația republicii este formată din etnici moldoveni. Situația din România ar putea servi, de asemenea, drept o frână dacă ordinea politică emergentă este mai puțin deschisă și democratică decât se spera.

TCS 271-1/90 30 ianuarie 1990

Posibile răspunsuri la întrebare, Mihail Gorbaciov, Ion Iliescu, Grigore Eremei, Petru Lucinschi

În primul rând mesajul analistului de politică est-europeană al CIA cred că exagera vorbind despre o ”posibilitate explozivă” a reunificării. În Bucureștiul abia scăpat de Nicolae Ceaușescu erau mult mai multe probleme stringente, Armata era pe străzi, începuseră primele mitinguri anti-Iliescu, la televizor se vorbea de masacre, nu se gândea lumea la românii de dincolo de Prut. Poate făceau asta doar unii nostalgici, cum era bunica mea, refugiată de la Ismail, pe 27 august 1944, în bacurile asupra cărora trăgeau soldații sovietici.

Mai mult, să spui că Moscova era surprinsă de schimbarea regimului Ceaușescu este o glumă, cunoscând datele și informațiile apărute după 1989!

Apoi nu trebuie să uităm că Uniunea Sovietică pierduse Războiul Rece, dar era încă destul de puternică. Mihail Gorbaciov trăia încă în iluzia promisiunilor recente, de schimbări lente, inspirate mai mult de Perestroika decât de democrația autentică, a ne-extinderii NATO către Est și altele.

Plus, la acea oră statul de dincolo de Prut era Republica Socialistă Sovietică Moldova, parte a URSS. ”Wind of Change”-ul din acea perioadă – lăsând la o parte că Scorpions nici nu lansaseră încă balada ce premărea căderea Zidului Berlinului – bătea în Moldova sub forma modernizării Partidului Comunist și nu a independenței propriu-zise.

Mihail Gorbaciov și Ronald Reagan. sursa: arhiva Fundației Gorbaciov

Fraza cheie din raportul CIA despre Republica Moldova

Personaje venite încă din Sovietele Supreme, ca Grigore Eremei sau Petru Lucinschi, promiteau schimbări, dar lucrurile se mișcau după ceasul de la Kremlin.

Fraza cheie din raportul CIA din 30 ianuarie 1990 este cea legată de ”beneficiile unei structuri federale reînnoite”, metoda prin care Gorbaciov încerca să mențină cele 11 republici sub aceeași umbrelă, împăcând ideea de imperiu cu emanciparea națiunilor satelit. De sub umbrela asta, devenită rusească din sovietică, în decembrie 1991, după dizolvarea URSS în Comunitatea Statelor Independente, structură din care Moldova a făcut parte, țara de dincolo de Prut a scăpat foarte greu.

Dar, trebuie să recunoaștem că în 1990, permiterea emancipării românilor de dincolo de Prut a sădit și ea sămânța independenței de zi.

Apoi este și fraza de final, privind evoluția situației din România, iar cel mai bun exemplu este încheierea de către regimul Ion Iliescu a Tratatului din 5 aprilie 1991 cu muribunda URSS. ”Podului de flori”, din 6 mai 1990, statul român i-a răspuns cu recunoașterea granițelor de după Al Doilea Război Mondial!