Ziua în care oamenii lui Nicolae Ceaușescu au denunțat crimele făcute sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ziua în care oamenii lui Nicolae Ceaușescu au denunțat crimele făcute sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Istoria comunismului este plină de răsturnări de situație, de ”schimbări de optică”, unele aducând la vremea lor speranța că lucrurile se pot îmbunătăți pentru oamenii de rând. Unii le interpretează ca fiind doar retorici menite a întări poziția unui lider de moment sau a altuia, dar adevărul este că, ipocrite sau nu, ele au avut și efecte pozitive.

Acum este evident că fără teroarea stalinistă regimurile comuniste nu s-ar fi instaurat atât de eficient în țările din Estul Europei. Der în 1956, când Nikita Hrușciov a condamnat excesele lui I.V. Stalin, toți liderii comuniști au salutat ruperea de politicile care i-au adus la Putere. Vă reamintesc materialul URSS contra URSS! Ruperea lui Hrușciov de Stalin, văzută prin ochii lui Gheorghiu-Dej.

Gheorghe Gheorghiu-Dej putea saluta în 1956 orice rupere de practicile care aduceau teroare, scăpase de mai toți rivalii din partid, de la Ana Pauker la Lucrețiu Pătrășcanu sau Vasile Luca! Iar în 1964, când au fost amnistiați ultimii deținuți politici, aceștia erau majoritatea niște epave, oameni distruși de zeci de ani de temniță.

Reformarea Securității Statului

La fel avea să procedeze și Nicolae Ceaușescu în 1968. Avea România în mână, ce mai conta un strop de relaxare!

Numai că el, așa cum am mai arătat în materiale din Evenimentul Istoric și Evenimentul Zilei, scopul lui Ceaușescu era mult mai interesant.

Lumea se modernizase, începea să privească și spre Occident, nu mai putea folosi bătăușii recuperați de Securitate din alte structuri criminale. Avea nevoie de o Securitate modernă, eficientă și, mai ales, controlabilă organizatoric. Asta i-a adus, în primul rând lui Ceaușescu demersul din 1968 de a condamna crimele bolșevice din anii lui Gheorghiu-Dej.

Demersul era ipocrit, normal, pentru că Nicolae Ceaușescu făcuse parte din aparatul de conducere al predecesorului său.

Ce vă propun azi. Un text destul de lung, o radiografie a două dintre cele mai odioase crime ale perioadei de instaurare a comunismului în țara noastră. El este, de fapt, un document al Plenarei CC al PCR din aprilie 1968, prin care erau reabilitați politic – nu și din punct de vedere penal, aici fiind sesizată Curtea Supremă de Justiție, care s-a pronunțat și ea în același an – mai mulți activiști de partid, maziliți și executați de confrații lor români, Lucrețiu Pătrășcanu și Ștefan Foriș, sau de cei de la Moscova, Elena Filipovici, Alexandru Dobrogeanu-Gherea sau Marcel Pauker.

Povestea lor o găsiți în materialul Destinul tragic al lui Lucrețiu Pătrășcanu și al iubitei sale din tinerețe. Sacrificiile făcute de cei doi pentru monstrul care i-a devorat.

Țapii ispășitori

Primul lucru pe care vă rog să îl observați, atât în demersul lui Hrușciov din 1956, cât și în cele ale lui Dej, din 1964, și Ceaușescu, din 1968, este că ei nu condamnă crimele împotriva opozanților din alte medii politice sau distrugerea unor clase întregi sociale, ci doar epurările.

Adică au fost evaluate ”pe noi criterii” doar ororile îndreptate asupra tovarășilor comuniști!

De asemenea, pe lângă acuza omniprezentă în toate rapoartele, cum că eroarea principală era că liderii comuniști exercitau puterea singuri, fără a permite organelor de partid să îi corecteze, cei care ”descopereau” și condamnau practicile predecesorilor identificau și un călău căruia i se atribuiau toate păcatele. Nikita Hrușciov îl găsise pe Lavrenti Beria, șeful serviciilor secrete ale lui Stalin, iar Ceaușescu pe fostul ministru Alexandru Droghici.

Drăghici avea să fie mazilit, dar nu a mai fost judecat, ba chiar i s-a permis să mai fie președinte la CAP Buftea doi ani, până la pensie. Abia după decembrie 1989, s-au făcut două dosare penale, dar el a apucar să plece la Budapesta și să moară liniștit, în 1993, dincolo de graniță.

Așa că parcurgeți Raportul de mai jos fără entuziasmul că ”Nicolae Ceaușescu face dreptate!”, dar luați aminte la ororile descrise. Ele sunt înfricoșător de reale. Și, așa cum știți, le-au urmat și altele, după 1968.

Sursa foto: Wikipedia

Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu privire la reabilitarea unor activiști de partid

(comunicat oficial din 26 aprilie 1968, evident, subtitlurile ne aparțin)

În cadrul preocupărilor sale generale, pentru perfecționarea activității în toate domeniile construcției socialiste, Partidul Comunist Român a luat de-a lungul anilor o serie de măsuri menite să ducă la întărirea legalității, înlăturarea elementelor de subiectivism și arbitrar, a oricăror abuzuri și denaturări în viața politică și social-economică a țării, să asigure dezvoltarea continuă a democrației socialiste.

Prima măsură: întărirea controlului asupra Securității

O deosebită importanță au avut în această privință măsurile luate pentru îmbunătățirea activității organelor de securitate, miliție, procuratură și justiție. Ca urmare, s-au întărit controlul și îndrumarea de către partid a organelor de securitate, la toate nivelele, asigurîndu-se astfel o condiție esențială pentru înfăptuirea și apărarea legalității socialiste.

S-au adoptat măsuri pentru garantarea deplină a drepturilor și libertăților cetățenești, astfel ca nici un cetățean să nu poată fi arestat dacă nu există un motiv întemeiat și dovedit. S-au luat măsuri pentru înlăturarea nedreptăților, pentru repunerea în drepturi a celor care au avut de suferit de pe urma lor, precum și pentru sancționarea conform legii a acelora care le-au săvîrșit.

Cu o deosebită fermitate a trasat Congreal IX-lea al Partidului Comunist Român sarcina întăririi legalității socialiste, a respectării normelor de conviețuire socială stabilite în statul nostru — premisă de seamă pentru lărgirea continuă a democrației socialiste.

Pe baza hotărîrilor Congresului s-au luat în ultimii ani noi și importante măsuri pentru întărirea rolului conducător al partidului în toate domeniile vieții sociale, pentru perfecționarea metodelor de conducere și îndrumare a întregii activități economice, politice, sociale, de stat și obștești, începînd de la Comitetul Central și pînă la organizațiile de bază ale partidului, pentru îmbunătățirea muncii tuturor organelor de stat, inclusiv a acelora chemate să vegheze nemijlocit la apărarea legalității socialiste.

Plenara din iunie 1967 a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, analizînd activitatea Ministerului Afacerilor Interne, a apreciat pozitiv contribuția organelor de securitate și a celorlalte unități din cadrul ministerului la lupta întregului popor sub conducerea partidului pentru apărarea cuceririlor revoluționare și dezvoltarea marilor înfăptuiri obținute în construcția socialistă.

Totodată, plenara a dezvăluit și criticat o serie de neajunsuri și greșeli care s-au manifestat în trecut în munca acestor organe și a stabilit măsuri menite să ridice activitatea lor la nivelul cerințelor dezvoltării societății socialiste.

Pornind de la necesitatea de a se clarifica situația politică a unor activiști ai partidului, care, cu mulți ani în urmă, au fost arestați sau condamnați.

Comitetul Executiv al Comitetului Central a hotărît să se analizeze cazurile acestora, iar concluziile să fie supuse dezbaterii Comitetului Central al Partidului Comunist Român. În acest scop a fost constituită o comisie de partid alcătuită din tovarășii Gheorghe Stoica, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Vasile Patilineț, secretar al C.C. al, P.C.R., Nicolae Duină și Ion Popescu-Puțuri, membri ai C.C. al P.C.R.

O viață dedicată partidului

Ca urmare a acestei hotărîri, comisia a cercetat, începînd din luna noiembrie 1965, învinuirile pe baza cărora a fost condamnat și executat Lucrețiu Pătrășcanu.

Raportul întocmit de această comisie a fost examinat în Prezidiul Permanent, în Comitetul Executiv și în actuala plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Comisia a analizat toate materialele care au stat la baza procesului, a purtat discuții cu principalii anchetatori și procurori, cu membrii completului de judecată, cu persoanele implicate în proces, ca inculpați sau martori, aflați în țară, precum și cu unele persoane care aveau funcții de răspundere în acea vreme la Ministerul Afacerilor Interne și în aparatul de securitate al statului.

Sursa foto: Wikipedia

După cum se știe, Lucrețiu Pătrășcanu a fost unul dintre vechii militanți ai mișcării noastre revoluționare, intrat în mișcarea muncitorească în anul 1919 și devenit membru al P.C.R. la constituirea sa în 1921.

El a participat la majoritatea congreselor partidului, a fost în mai multe rînduri membru al Comitetului Central, îndeplinind funcții de răspundere. Pătrășcanu a participat efectiv la pregătirea insurecției armate din august 1944 și a îndeplinit în calitate de reprezentant al P.C.R. funcția de ministru fără portofoliu în guvernul instaurat la 23 august 1944, iar după remanierea guvernului, în noiembrie 1944, funcția de ministru al justiției.

Conferința Națională a P.C.R., din octombrie 1945, l-a ales membru al Comitetului Central, iar în 1946 a fost pentru scurt timp membru în Biroul Politic al C.C. al P.C.R.

La Congresul de unificare din februarie 1948 nu a mai fost ales în Comitetul Central, iar în martie același an a fost destituit din funcția de ministru al justiției. Lucrețiu Pătrășcanu s-a bucurat de stimă în cercuri largi ale poporului nostru, fiind apreciat ca unul dintre activiștii de seamă ai partidului comunist.

El a comis și unele greșeli în activitatea sa; comisia de partid nu a avut însă sarcina să analizeze întreaga sa activitate politică, meritele și limitele activității sale, ci numai temeinicia învinuirilor grave ce i-au fost aduse cu prilejul procesului în care a fost judecat.

A ”paralizat” lupta contra fascismului și războiului imperialist!

Comisia a constatat că Lucrețiu Pătrășcanu a fost acuzat de a fi comis următoarele fapte penale :

a) Crimă contra păcii; acuzat că ar fi fost agent al siguranței burghezo-moșierești și fasciste, ca și al serviciului de spionaj englez, ar fi desfășurat o activitate de destrămare din interior a partidului, de paralizare a acțiunilor Partidului Comunist Român în lupta contra fascismului și războiului imperialist, precum și de sprijinire a lui Antonescu și a războiului antisovietic;

b) Crimă de înaltă trădare, după 23 August 1944, avînd calitatea de ministru al justiției, ar fi organizat un grup complotist antistatal, care, cu ajutorul imperialiștilor americano-englezi, prin serviciile lor de spionaj, ar fi desfășurat o acțiune de răsturnare prin violență a regimului democratic instaurat la 6 martie 1945;

c) Crimă de înaltă trădare , ar fi transmis serviciilor de spionaj american și englez, după 23 august 1944, informații cu caracter secret privind securitatea statului.

Declarații smulse prin constrîngeri

Analizînd temeinic, și verificînd multilateral probele aduse în instanță, depozițiile martorilor și ale celorlalte persoane implicate în proces, comisia de partid a constatat că toate acuzațiile aduse lui Lucrețiu Pătrășcanu nu au fost întemeiate, ci au reprezentat plăsmuiri grosolane, ticluite în cursul anchetelor.

Declarațiile care au stat la baza învinuirilor conțin neadevăruri, nu se coroborează între ele, au fost obținute după mulți ani de anchetă prin constrîngeri fizice și presiuni morale, prin înscenări și samavolnicii, falsuri și ilegalități, unele dintre aceste declarații fiind ulterior retractate de persoanele anchetate.

Comisia a ajuns la concluzia că sunt lipsite de orice temei învinuirile că Pătrășcanu ar fi fost agent al siguranței, că ar fi activat în slujba serviciilor de spionaj străine în vederea destrămării din interior a partidului comunist, că ar fi organizat un grup complotist antistatal și că ar fi dus o acțiune de răsturnare prin violență a regimului democratic, că ar fi uneltit împotriva independenței țării, precum și celelalte învinuiri din actul de acuzare.

Plenara Comitetului Central, apreciind justețea și temeinicia concluziilor comisiei de partid, consideră că procesul intentat lui Lucrețiu Pătrășcanu a fost o înscenare, acesta fiind osîndit prin încălcarea celor mai elementare norme de legalitate și dreptate.

Rolul jucat de Gheorghiu-Dej

Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat în mod abuziv în ziua de 28 aprilie 1948 și cercetat inițial de o comisie din care făceau parte tov. Teohari Georgescu, Iosif Rangheț și tov. Alexandru Drăghici. Deși aceste cercetări au durat 17 luni, ele nu au scos la iveală fapte care să dovedească vinovăția lui L. Pătrășcanu.

Cu toate acestea, el a fost predat organelor de stat și anchetat în continuare sub stare de arest, mai întîi de serviciul secret de informații și apoi de organe de securitate din Ministerul Afacerilor Interne. In această perioadă, la 6 decembrie 1949, a fost dat publicității raportul prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej la Consfătuirea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste, în care Lucrețiu Pătrășcanu era stigmatizat, fără nici un fel de dovadă, ca agent al serviciilor de spionaj anglo-americane.

Cele afirmate în raport au orientat organele de anchetă spre fabricarea unor probe care să confirme, prin orice mijloace, aceste acuzații. Comisia a constatat că, deși Lucrețiu Pătrășcanua fost supus cercetărilor pentru asemenea grave învinuiri, sub stare de arest, timp de aproape patru ani, totuși situația lui de partid nu a fost discutată în organele partidului, așa cum se impunea conform prevederilor statutare.

Cu toate străduințele organelor de anchetă, în întreg intervalul pînă în vara anului 1952 nu s-au descoperit probe, nu s-au obținut mărturii care să dovedească învinuirile aduse lui Lucrețiu Pătrășcanu.

La Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din mai 1952, Ministerul Afacerilor Interne, condus de Teohari Georgescu, a fost criticat de către Gh. Gheorghiu-Dej pentru că „nici după patru ani de zile nu a dus pînă la capăt ancheta cu privire la activitatea contrarevoluționară și de spionaj a lui Pătrășcanu și Koller“.

Judecat, condamnat și... ucis

După această plenară, ca ministrul al afacerilor interne a fost numit tovarășul Alexandru Drăghici.

Cu acest prilej s-a creat un colectiv special, pus sub conducerea nemijlocită a ministrului afacerilor interne, pentru anchetarea lui Lucrețiu Pătrășcanu.

Colectivul a primit însărcinarea să obțină cu orice preț probe care să justifice afirmația că Lucrețiu Pătrășcanu ar fi fost agent al siguranței și spion angloamerican.

La 18 martie 1954, pe baza informării prezentate de tov. Alexandru Drăghici, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român a hotărît „să se treacă la judecarea grupului de spioni în frunte cu Pătrășcanu".

Procesul a avut loc în zilele de 6—13 aprilie 1954, încălcîndu-se pe parcursul lui cele mai elementare garanții procesuale. La 14 aprilie s-a pronunțat sentința de condamnare la moarte, iar în noaptea de 16/17 aprilie 1954 Lucrețiu Pătrășcanu a fost executat la penitenciarul Jilava.

Atrage atenția că represiunea judiciară împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanua avut loc tocmai într-o perioadă cînd, după moartea lui I.V. Stalin și demascarea lui Beria, în U.R.S.S. și în alte țări socialiste începea să se ia curs spre reabilitarea unor persoane condamnate pe nedrept.

Crime în numele divergențelor politice

Analizînd cauzele care au făcut posibile măsurile represive împotriva lui L. Pătrășcanu și a altor activiști ai partidului, plenara subliniază că pe atunci în Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, în organele sale de conducere nu se respectau normele democrației interne de partid, principiile conducerii și muncii colective.

Măsuri de importanță deosebită pentru viața social-politică a țării erau luate fără o analiză temeinică și fără o dezbatere colectivă în organele de conducere ale partidului.

Era întreținută o stare de suspiciune și neîncredere față de membri ai Comitetului Central, față de cadre de conducere ale partidului și statului.

Aveau loc încălcări ale legalității, abuzuri împotriva unor activiști de partid și de stat, arestări și procese fără vreo bază juridică. Plenara consideră de o deosebită gravitate faptul că probleme cu caracter politic, divergențele de păreri asupra liniei politice sau activității partidului erau privite ca motiv pentru anchetarea penală a cadrelor de partid — în loc să fie rezolvate prin metode politice, dezbătute și soluționate în cadrul organelor sau organizațiilor statutare ale partidului.

Aceasta a provocat mari daune activității partidului, a dus la excluderea din partid și la condamnareaunor activiști care nu au săvîrșit fapte penale.

Trebuie arătat că fenomenele negative care s-au manifestat în acea perioadă nu au fost supuse unei analize temeinice în cadrul partidului nostru. Atît în plenarele Comitetului Central cît și în cuvîntări publice s-a acreditat ideea, care se dovedește astăzi falsă, că în România nu ar fi existat abuzuri și încălcări grave ale legalității socialiste și că, în consecirnță nu s-ar pune problema reabilitării post-mortem a nici unei persoane.

Dej a influențat direct strângerea de probe false

Comisia a constatat că Gheorghe Gheorghiu-Dej — pe atunci prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român — în contrazicere cu normele de partid, a intervenit în mersul anchetei, dînd indicații privitoare la desfășurarea acesteia, făcînd adnotări orientative pe procesele verbale de interogatoriu, stabilind ce mărturii să fie obținute de la unii din cei anchetați și cine să mai fie arestat, îndrumînd nemijlocit întreaga acțiune judiciară împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu.

El a exercitat în acest fel o influență negativă asupra întregii cercetări și apoi a procesului. Din materialele procesului rezultă, de asemenea, rolul nefast și răspunderea lui Iosif Chișinevschi, care s-a ocupat direct de pregătirea și desfășurarea procesului, recurgînd la falsuri grosolane și la încălcarea celor mai elementare norme de justiție.

O răspundere însemnată pentru hotărîrea luată de a se trece la judecarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, fără să se fi asigurat de temeinicia învinuirilor aduse de organele de anchetă, revine membrilor de atunci ai Biroului Politic al C.C. al P.M.R.

Aceasta arată lipsa de responsabilitate în luarea unei hotărîri de asemenea gravitate cum era trimiterea în instanța de judecată a unui militant de seamă al partidului. Din acest caz, ca și din celelalte practici din activitatea organelor conducătoare ale partidului în acea vreme, trebuie să se tragă învățămintele necesare pentru a se înlătura orice elemente de subiectivism și lipsă de răspundere în adoptarea hotărîrilor.

Munca colectivă implică o răspundere solidară a întregului colectiv de conducere pentru hotărîrile care presupune răspunderea se iau și, totodată, personală a fiecăruia pentru tot ceea ce se hotărăște. Analizînd materialele privind procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu, comisia de partid a constatat că ancheta desfășurată sub conducerea tovarășului Alexandru Drăghici în loc să meargă pe linia stabilirii cu strictețe a adevărului, spre a constata în ce măsură acuzațiile invocate își aveau temei, s-a orientat către obținerea cu orice preț a unor dovezi de învinuire penală pentru a se putea ajunge la condamnarea și executarea lui Pătrășcanu — recurgîndu-se în acest scop la metodele abuzive, samavolnice sus-arătate.

Criminalii și-au făcut autocritica!

Ministrul afacerilor interne s-a încărcat de o gravă răspundere prezentînd Biroului Politic al C.C. al P.M.R. concluzii false — inducere în eroare care a stat la baza hotaririi de trimitere fe judecată a lui Lucrețiu Pătrășcanu.

La aceasta a contribuit faptul că Ministerul Afacerilor Interne era scos de sub îndrumarea organelor colective de conducere ale Comitetului Central, iar ministrul afacerilor interne se sustrăgea controlului acestor organe colective, neadmițînd subordonarea față de ele.

În ședința din aprilie 1956, Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a analizat activitatea Ministerului Afacerilor Interne. Cu acest prilej s-au adus critici conducerii acestui minister pentru abuzurile săvîrșite de organeale securității, pentru practicile de încălcare legilor, pentru sustragerea organelor M.A.I., de sub controlul de partid, pentru deficiențele în politica de cadre.

Biroul Politic a considerat nesatisfăcătoare autocritica făcută atunci de tovarășul Alexandru Drăghici, care a minimalizat gravitatea lipsurilor și nu a tras concluziile necesare din aceste critici.

În acea ședință s-au hotărît măsuri pentru îmbunătățirea activității securității, miliției și a celorlalte organe ale M.A.I. Astfel, s-a stabilit ca organele de securitate să fie despărțite de celelalte instituții din cadrul M.A.I. și să se creeze un Comitet al Securității de Stat al cărui conducător să nu mai fie membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. , s-a hotărît ca organele de miliție să aibă o dublă subordonare — la centru față de M.A.I., iar pe plan local față de sfaturile populare; de asemenea, s-au luat unele măsuri pentru întărirea controlului și îndrumării de partid asupra organelor Ministerului Afacerilor Interne, precum și măsuri pentru înlăturarea unor ilegalități.

Asupra aplicării unora dintre aceste măsuri, cum a fost separarea securității de celelalte organe ale Ministerului Afacerilor Interne, s-a revenit ulterior, iar altele, ca de pildă subordonarea organelor de miliție față de sfaturile populare, nu au fost aplicate de către conducerea ministerului.

Plenara C.C. al P.C.R. constată că după analiza întreprinsă în aprilie 1965 s-au luat măsuri pentru întărirea controlului de partid asupra activității organelor de securitate, miliție, procuratură și justiție, pentru înlăturarea amestecului acestora în activitatea organelor de partid, atît centrale cît și locale, pentru reabilitarea unor persoane condamnate pe nedrept, pentru întărirea legalității în viața social-politică a țării.

Reabilitarea politică post-mortem a lui Pătrășcanu

Dezbătînd raportul comisiei de partid constituită pentru cercetarea învinuirilor ce au fost aduse lui Lucrețiu Pătrășcanu, a condițiilor de desfășurare a anchetei și a procesului prin care acesta a fost condamnat, constatînd lipsa de temeinicie a acuzațiilor, precum și gravele ilegalități săvîrșite în anchetare și judecare, plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român hotărăște :

— reabilitarea politică post-mortem a lui Lucrețiu Pătrășcanu ;

— să se recomande organelor de justiție revizuirea, potrivit legii, a sentinței de condamnare ;

— in semn de prețuire a activității revoluționare și pentru a se cinsti memoria lui Lucrețiu Pătrășcanu, osemintele sale vor fi strămutate la Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism (în hemiciclu) ;

— să se ia măsuri pentru reabilitarea politică și juridică a celorlalte persoane din procesul Pătrășcanu.

Cazul Ștefan Foriș, ucis cu ranga în arest

Plenara a analizat, de asemenea, raportul comisiei de partid cu privire la înlăturarea din partid și suprimarea lui Ștefan Foriș.

Membru al Partidului Comunist Român din anul 1921, Ștefan Foriș a îndeplinit diferite munci de răspundere, iar în 1940 a fost numit secretar general al C.C. al P.C.R.

Pe baza unor ipoteze provenite din examinarea — insuficient de documentată în condițiile ilegalității — a cauzelor unor arestări efectuate de siguranță în rîndurile comuniștilor în perioada 1940—1944, Ștefan Foriș a fost bănuit că ar desfășura o activitate trădătoare de agent al siguranței burghezo-moșierești.

Din cercetările minuțioase făcute de comisia de partid, care a analizat documentele aflate în arhiva C.C. al P.C.R., lucrările de anchetă efectuate de Serviciul Secret de Informații și de organele siguranței, declarațiile foștilor polițiști care au acționat împotriva comuniștilor, cît și din relatările făcute comisiei de către cei care au lucrat împreună cu Ștefan Foriș în anii războiului reiese că învinuirea adusă acestuia de agent informator al siguranței nu este întemeiată.

Cercetările au arătat că arestarea unor activiști ai Partidului Comunist Român în perioada dictaturii militaro-fasciste nu s-a datorat vreunui act de trădare din partea lui Ștefan Foriș, ci acțiunii unor elemente provocatoare strecurate în partid, precum și încălcării regulilor de conspirativitate de către unele cadre de partid.

În activitatea lui Foriș au existat lipsuri serioase și grave greșeli, datorate unor metode negative în muncă și unor trăsături negative de caracter, care au dus la fracționarea si dezorganizarea unor organizații de partid, la încălcarea unor reguli ale conspirativității.

De aceea, plenara consideră că demiterea lui, la 4 aprilie 1944, din funcția de secretar general al C.C. al P.C.R a fost necesară pentru a asigura unitatea de acțiune a partidului, capacitatea sa combativă și mobilizatoare.

Plenara apreciază însă că lipsurile și greșelile lui Ștefan Foriș nu puteau constititui un motiv politic sau juridic pentru aplicarea unor măsuri represive împotriva lui.

După 23 August 1944 el a fost arestat in mod abuziv, iar in vara anului 1946, fără a fi judecat și condamnat, a fost ucis, pe baza unei hotăriri adoptate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Ana Pauker și Vasile Luca.

Apreciind temeinicia constatărilor făcute de comisia de partid cu privire la Ștefan Foriș, plenara C.C. al P.C.R. hotărăște:

— reabilitarea politică post-mortem a lui Ștefan Foriș ;

— în semn de prețuire a activității revoluționare și pentru cinstirea memoriei lui Ștefan Foriș, osemintele lui vor fi depuse la Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism;

— să se recomande organelor de justiție reexaminarea proceselor intentate unor activiști care au lucrat cu Ștefan Foriș.

Reabilitarea primul soț al Anei Pauker și a iubitei din tinerețea lui Lucrețiu Pătrășcanu

Pe baza materialelor de care dispune partidul nostru, comisia de partid a stabilit că unii militanți ai mișcării muncitorești din România au ajuns in Uniunea Sovietică în timpul primului război mondial și al Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, iar alții au fost trimiși cu sarcini la Internaționala Comunistă sau au emigrat în U.R.S.S. in timpul regimului burghezo-moșieresc.

Din datele cunoscute de partidul nostru rezultă că unii dintre aceștia au fost judecați și condamnați in perioada 1936— 1938, o parte din ei fiind ulterior reabilitați post-mortem prin hotărîri ale instanțelor judecătorești din U.R.S.S.

În legătură cu aceasta, plenara Comitetului Central a hotărât reabilitarea politică post-mortem a următorilor activiști ai Partidului Comunist Român : Arbore Ecaterina, Aladar Imre, I. Dic Dicescu, Diamandescu Tudor, Dobrogeanu Gherea Alexandru, Filipovici Elena, Fabian Finkelstein David, Grofu Dumitru, Könitz Jacques, Köblös Elek, Lichtblau Leon, Leonin Marcel, Moscovici Gelber (Moscu Ghiță), Nicolau Alexandru, Pauker Marcel, Razvan Eugen, Zalic Alter, Zissu Petre, Timotei Marin.

Alte reabilitări și mazilirea lui Alexandru Drăghici

Plenara C.C. hotărăște să se anuleze sancțiunile de partid și celelalte măsuri politice care au fost luate în trecut Împotriva tovarășilor: Miron Constantinescu, Ion Craiu, Ioan Demeter, Constantin Doncea, Mihai Levente, Vasile Modoran, Dumitru Petrescu, Aurel Vijoli.

Plenara Comitetului Central a dat mandat Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. să analizeze și celelalte cazuri similare privind activiști ai partidului și statului nostru și să ia măsurile corespunzătoare informind despre acestea Comitetul Central.

Avînd in vedere răspunderea deosebită, directă, ce-i revine pentru anchetarea abuzivă și ilegală, cu metode nepermise a lui Lucrețiu Pătrășcanu, pentru inducerea în eroare a organelor de conducere ale partidului în legătură cu învinuirile plăsmuite aduse acestuia, pentru abuzurile și măsurile represive nedrepte împotriva altor activiști ai partidului, apreciind ca total nesatisfăcătoare poziția pe care a expus-o în Prezidiul Permanent, Comitetul Executiv și în Comitetul Central, plenara hotărăște scoaterea tovarășului Alexandru Drăghici din Prezidiul Permanent și din Comitetul Executiv, excluderea lui din Comitetul Central al P.C.R . recomandă, de asemenea, revocarea sa din funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.

Comitetul Executiv va analiza răspunderea politică a tuturor acelora care au participat la acțiuni represive cu caracter ilegal și va stabili măsurile de sancționare pe linie de partid a acestora.

Plenara Comitetului Central consideră deosebit de important ca organele și organizațiile de partid, comuniștii, întregul nostru partid să tină seama în activitatea lor de toate învățămintele și concluziile ce se desprind din cazurile analizate și din hotăririle adoptate.

Trebuie să se acționeze cu hotărire și perseverență pentru întărirea rolului conducător al partidului in toate domeniile, incit fiecare sector al vieții sociale să se afle permanent sub controlul și îndrumarea partidului.

Este necesar să crească și mai mult rolul Comitetului Central în viata partidului, ca membrii C.C., ai comitetelor județene ai tuturor organelor de partid să participe mai activ la procesul de elaborare și la aplicarea hotărîrilor de partid, la întreaga activitate politico-organizatorică a partidului. Plenara subliniază necesitatea ca organele de partid, începînd cu Comitetul Central și pînă la organizațiile de bază, să respecte cu strictețe principiul conducerii și muncii colective, toate hotărîrile să fie rodul dezbaterii largi, principiale și temeinice în cadrul organelor de partid.

Sub nici o formă nu trebuie admisă încălcarea sau știrbirea acestui principiu suprem al conducerii de partid. Plenara subliniază că organele de partid poartă răspunderea atît pentru hotăririle pe care le adoptă, pentru activitatea lor colectivă, cît și a fiecărui activist în parte, iar fiecare activist este răspunzător personal atît pentru propria sa activitate, cît și a organului de partid din care face parte.

Plenara subliniază necesitatea de a se urmări cu consecvență înfăptuirea măsurilor preconizate de Conferința Națională din decembrie 1967 a P.C.R. privind creșterea rolului Marii Adunări Naționale, Consiliului de Miniștri — organe care au un mare rol in încetățenirea respectului față de lege, în asigurarea legalității, în dezvoltarea democrației și care trebuie să-și pe deplin atribuțiile prevăzute de exercite Constituție.

Organele Ministerului de Interne și ale Consiliului de Stat al Securității au obligația sacră de a respecta, fără nici o abatere, legalitatea socialistă, întreaga lor activitate trebuie să se desfășoare in strînsă și nemijlocită legătură cu organele de partid și sub conducerea lor.

Nici un membru de partid nu poate fi cercetat fără aprobare

Trebuie luate toate măsurile ca nici un cetățean să nu poată fi arestat fără un motiv întemeiat și dovedit, pentru ca nici un activist, și în general nici un membru de partid, să nu poată fi anchetat sau arestat fără aprobarea organelor de partid.

Nimeni nu are dreptul să se prevaleze, indiferent sub ce formă, de funcțiile deținute in partid sau un stat pentru a nesocoti legile statului, a încălca normele democrației noastre socialiste. Nici o indicație sau dispoziție dată de vreo persoană, indiferent de funcția pe care deține, nu poate să înlocuiască legea. Fiecare membru de partid, fiecare cetățean poartă răspunderea pentru faptele sale și are obligația să acționeze numai și numai in conformitate cu legile țării.

Scurtă lecție despre limba de lemn și arta de a nu spune nimic

Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român decide ca raportul comisiei de partid cu privire la reabilitarea unor activiști ai P.C.R., precum și concluziile și hotăririle plenarei să fie prelucrate de către toate organele de partid, organele Ministerului Afacerilor Interne, ale securității, procuraturii și justiției. Plenara C.C. al P.C.R. cere tuturor organelor de partid și de stat, tuturor membrilor de partid să lupte cu toată energia ca niciodată să nu se mai repete abuzuri și acte samavolnice, să vegheze cu cea mai mare strictețe la respectarea neștirbită a drepturilor și libertăților democratice garantate cetățenilor prin Constituția tării.

Plenara C.C. al P.C.R. își exprimă convingerea că măsurile adoptate, care constituie o expresie a forței și vitalității partidului, a înaltei sale responsabilități fată de popor și fată de principiile socialismului, vor contribui la creșterea încrederii oamenilor muncii în partid, vor demonstra hotărârea cu care partidul luptă pentru a dezrădăcina și înlătura tot ce a fost negativ în activitatea din trecut, pentru a preveni și exclude orice asemenea manifestări in viitor.

Plenara exprimă voința fermă a Comitetului Central de a asigura dezvoltarea continuă a democrației socialiste, întărirea neabătută a legalității și înfăptuirea perseverentă a principiilor justiției, respectul normelor de relații tovărășești și al demnității umane specifice societății noastre, apărarea pe toate planurile a cuceririlor revoluționare ale poporului, întărirea rolului conducător al partidului în toate domeniile vieții sociale — garanția înaintării neîntrerupte a României pe calea socialismului și comunismului.