Destinul tragic al lui Lucrețiu Pătrășcanu și al iubitei sale din tinerețe. Sacrificiile făcute de cei doi pentru monstrul care i-a devorat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Uroboros este șarpele mitic al vieții eterne care se hrănește cu propria-i carne. Bolșevismul s-a hrănit și el cu proprii susținători, dar spre deosebire de șarpe nu a fost veșnic. Sau așa sper. Azi vorbim de trei îmbucături de carne care probabil i-au prelungit viața.

Într-un material publicat de curând am văzut cum arestarea și anchetarea din 1948 a fostului ministru al Justiției din guvernul Petru Groza, Lucrețiu Pătrășcanu, erau ținute la secret de autoritățile comuniste - Vremea în care spionul american și românul obișnuit orbecăiau după informații oficiale.

Un destin și o stradă

Lucrețiu Pătrășcanu este unul dintre cele mai contradictorii personaje din istoria noastră modernă. Fiu al publicistului conservator D.D. Pătrășcanu, tânărul jurist ajunge militant comunist înfocat, emisar clar al bolșevicilor ruși în România și apoi personaj activ în creșterea rolului comuniștilor în Insurecția din 23 august 1944.

Pătrășcanu apucă să ”guste” din luxul Puterii, aducându-și aportul, ca ministru al Justiției, la primele orori ale perioadei, inclusive Înscenarea de la Tămădău. Apoi, în 1948 este devorat de monstrul pentru care luptase. Arestat, condamnat la moarte, este executat cu un glonte-n ceafă pe 17 aprilie 1954.

”Aventurile” acestui nume nu se încheie aici. În 1968, Nicolae Ceaușescu îl reabilitează pe Lucrețiu Pătrășcanu. Și povestea nu se încheie nici aici, mai ales că se presupune că în 1989 România ar fi trebuit să încheie ultima pagină a comunismului: o stradă importantă din Sectorul 3 al Capitalei îi poartă numele!

Dumnezeu să-I înțeleagă și să-I ierte!

Iubita lui Pătrășcanu

Povestea noastră de astăzi e legată de primăvara anului 1924, când pe 10 aprilie, Partidul Comunist din România este scos în afara legii. Comuniștii care abia se întorseseră de la un stagiu de pregătire în URSS au fost imediat arestați. Pătrășcanu era printre ei.

O să vedeți în materialele reproduse că apărătorii lui Pătrășcanu susțineau că el venise în țară din Leipzig, unde chiar avea să-și ia un doctorat în 1925, dar problema era Congresul Cominternului, la care el participase în 1922.

”Atunci am văzut și am ascultat pe Lenin și am trait din plin atmosfera Marii Revoluții”, spunea Pătrășcanu, descriind vizita la Moscova care i-a adus 14 zile de pușcărie în 1924.

Un alt personaj care apare în relatările despre arestările și eliberările din 1924, este Alexandru Dobrogeanu-Gherea, fiul publicistului socialist Constantin Dobrogeanu-Gherea. Crescut în casă cu operele lui Marx și Engels, tânărul Alexandru era și el un militant înfocat. Ca și Pătrășcanu avea să fie devorat de monstrul pe care l-a slujit. După un șir de arestări, Gherea s-a refugiat la Moscova, unde, în 1937, a fost executat în timpul epurărilor staliniste.

În fine, tânăra Elena Filipovici din relatările de presă de acum 102 ani avea 21 de ani în 1924. Majoratul și-l ”sărbătorise”, în 1921, tot în închisoare. Despre ea se spune că după eliberarea din 1924 a devenit o scurtă perioadă iubita lui Pătrășcanu (afirmația a fost făcută de Marcel Pauker, soțul celebrei Ana, femeia de fier a primilor ani de comunism în România. Marcel a sfârșit și el, în 1938, la Moscova, executat în valul de epurări). Elena Filipovici avea să moară, ca și Gherea, tot în 1937, tot la Moscova, tot în timpul epurărilor.

Manifestul comuniștilor români

Astfel, toate personajele din relatările din ziarul Adevărul (Adeverul) au sfârșit în fălcile șarpelui pe care l-au slijit.

Dar de unde patima pusă de ziariști pentru eliberarea celor trei? Explicația e simplă și am ami dat-o când am folosit texte din cotidianul ”soră” al Adevărului, Dimineața. Pentru cei interesați de un remember: Întâlnirea dintre un haiduc rupt de foame și un mason marxist-leninist, una dintre enigmele românești nerezolvate încă. Interviul care a inflamat Bucureștiul.

Adevărul era patronat de un socialist, participant și el la congrese în URSS, Constantin Mille. De fapt, e posibil chiar ca textile despre arestări și greva foamei și a setei declanșate de comuniști să fi fost scrise de Mille, sau de ginerele său N.D. Cocea.

În fine, spre finalul celui de al doilea text apare un comunicat al Partidului Comunist, a cărui conducere era fie în exil fie în temniță. Se ”luptă” ei acolo cu acuza de a fi difuzat un manifest care îndemna Basarabia la rebeliune împotriva României, cu care se unise de numai câțiva ani.

Bătălia avea miza ei, manifestul, publicat de liberali în Ziarul Viitorul, făcea parte din acuzațiile pentru care partidul a fost scos în afara legii. A rămas în ilegalitate până în 1944, când și manevrele lui Pătrășcanu l-au adus în prim-plan.

Un ultim amănunt: Instrucția din text însemna, potrivit Codului Penal, Anchetă judiciară.

Măsuri împotriva comuniștilor

(articol apărut în 25 aprilie 1924 în Adevărul)

Ni se relatează următoarele: „Deşi s’a anunţat prin ziare că dintre comuniştii arestaţi d-nii Dobrogeanu-Gherea şi L. Pătrăşcanu vor fi puşi în libertate, ei sunt încă la spitalul militar, într’o extremă slăbiciune, deoarece ambii continuă să nu mănânce nici să bea nimica până la liberarea lor.

Lucreţiu Pătrăşcanu este fiul cel mai mic al d-lui D. D. Pătrăşcanu, cunoscutul profesor şi literat. El a fost unul din cei mai străluciţi studenţi pe care i-a scos universitatea noastră, fiind licenţiat „magnacum laude“ al facultăţii juridice din Bucureşti.

El nici nu trăia în ţară. De aproape doi ani se afla în Germania, la Leipzig, unde îşi pregătea acuma doctoratul în economia politică luându-şi ca teză CHESTIUNEA AGRARA ÎN ROMÂNIA.

La Leipzig se deosebea între toţi studenţii prin cunoştinţele sale, hărnicia şi capacitatea sa.

Venise numai de două săptămâni în ţară pentru a-şi reface sănătatea, fiind surmenat din pricina studiului şi a greutăţilor de trai din Germania. La perchiziţia făcută i s’au confiscat un caet cu cuvinte la germană, un rezumat pe nemţeşte al unei cărţi a lui Filipovici — din economia politică — şi un număr din ziarul Le Temps.

Pe baza acestor „acte compromiţătoare" a fost arestat.

Tânărul Pătrăşcanu este şi un talent muzical, fiind un pianist de forţă. El se găseşte acuma în ultimele momente — refuzând cu îndârjire orice aliment.

Chestiunea comuniștilor

(articol apărut la 26 aprilie 1924 în Adevărul)

Eliberarea d-lor Pătrăşcanu şi Gherea - Ceilalţi continuă greva. Un nou protest al comuniştilor. Au cerut ei intervenţia armatei roşii?

După cum se ştie, doi din comuniștii aflaţi în greva foamei, d-nii Dobrogeanu-Gherea şi Pătrăşcanu, au fost puşi eri în libertate. Ambii se aflau la spitalul militar.

Familiile lor fiind informate de starea gravă în care se află, au înaintat o petiţie d-lui general Holban, cerând ca cei doi grevişti, să fie lăsaţi în îngrijirea familiei. Cerându-se avizul parchetului militar, d-nii col. Vlădescu şi căpitan Pruteanu au opinat că instrucţia fiind înaintată, deţinerea nu mai este necesară, acuzaţii putând fi ascultaţi şi în stare de libertate.

Starea celor doi liberaţi, este foarte gravă. Medicii cari i-au văzut afirmă însă că de îndată ce vor reîncepe să se alimenteze, bineînţeles cu mare prudenţă, ei se vor putea reîntrema.

D. colonel Vlădescu, primul comisar regal, a primit o nouă întâmpinare a comuniştilor arestaţi la Văcăreşti, cari îi aduc la cunoştinţă că sunt hotărîţi să continue greva foamei şi a setei, până la eliberare.

Situația altor deținuți

Între primele arestări făcute a fost i aceea a d-rei Elena Filipovici, dusă de la început la Văcăreşti, unde se află și acum. D-ra Filipovici a făcut şi ea greva foamei şi a setei, pe care o continuă, ea şi colegii ei. Ni se aduce la cunoştinţă că mai este arestat un anume Bercu Goldenberg, ținut la secret In beciul Siguranţei. Nu ştim nimic despre situaţia lui.

Starea d-lor Pătrășcanu și Gherea

Starea tânărului Lucreţiu Pătrăşanu continuă să fie gravă. Adus acasă n’a suportat uşoarele alimente care s’au administrat, iar seara a avut un leşin prelungit, ceiace a necesitat imediata chemare a medicilor.

În ce priveşte pe A. Gherea, deşi liber de eri, după avizul medicilor n’a început alimentarea şi se mulţumeşte cu lapte și ceaiu.

De altfel imediat ca a început să ingereze lichide, d. Gherea s’a înviorat aşa că sunt speranţe el va scăpa cu viaţă.

După informaţiile noastre autorităţile intenţionează să puie in libertate pe toţi comuniştii arestaţi, în mod succesiv, şi numai pe măsură Instrucţia va înainta, adică după stabillrea tuturor dovezilor pentru fiecare in parte.

Punctul de vedere al autorităţilor este că ei nu pot ceda sub presiune, trebuie să ție seamă numai de interesele Instrucţiei. Cum însă greva foamei şi a setei durează de atâtea zile, familiile deținuţilor sunt foarte îngrijorate. Ele cer eliberarea lor imediată, rămând ca Instrucţia să-şi urmeze cursul.

Două argumente pledează pentru această cerere: primul este că greva atît de îndelungată primejdueşte viaţa deţinuţilor şi al doilea că deţinerea lor nici nu este necesară, întrucât până acum nici nu li s’a luat vreun interogatoriu.

Mai mult, nici celor doi eliberaţi — d-nii Dobrogeanu- Gherea şi Pătrăşcanu — nu li s’a luat nici un interogatoriu. Dacă pentru cercetarea chestiunii nici nu este nevoie de interogarea lor, ei pot sta şi acasă.

De la direcţia generală a închisorilor aflăm că şi azi comuniştii arestaţi au refuzat hrana.

Un protest al Partidului Comunist

Comitetul central al partidului comunist ne trimete un nou protest, atât în potriva arestărilor efectuate, cât şi în potriva unor informaţii apărute în „Viitorul“. Nu este exact — spune protestul — că partidul comunist ar fi lansat un manifest pentru provocarea unei revoluţii în Basarabia şi pentru chemarea unei intervenţii a armatei roşii.

În numele partidului comunist - urmează protestul — desfidem Viitorul şi pe cel cari îl inspiră să poată produce, nu conceptul în manuscris al manifestului, după care să se poată identifica autorul lui, şi dovedi că acesta este din rândurile partidului nostru sau al tovarăşilor noştri arestaţi, dar desfidem să se poată produce măcar un exemplar al manifestului tipărit. Căci avem convingerea adâncă că asemenea manifeste nici nu au fost răspândite vreodată în Basarabia sau dincoace de Prut, nici nu au existat măcar în realitate. Ba avem convingerea că nici chiar Siguranţa nu şi-a dat osteneala să le fabrice ad-hoc — atât de imposibile sunt.

În sfârşit, prin această declaraţie comitetul comunist mai arată că prin greva foamei şi a setei pe care deţinuţii o fac de 14 zile, ei nu urmăresc numai interesul lor personal de a fi eliberaţi, ci vor să dea un exemplu de civism: împotrivirea la procedeele arbitrare ale autorităţilor.

În apus sentimentul civic a fost infiltrat de clasa burgheză. La noi burghezia neîmplinindu-şi această datorie istorică, comuniştii își iau sarcina s’o facă ei.

Cu privire la cererile de eliberare făcute de familiile comuniştilor arestaţi, ni se comunică: Aceste cereri se întemeiază şi pe tăgăduirea acuzaţiilor aduse celor închişi, dar mai ales pe faptul că în starea în care sunt, după atâtea zile de grevă, au nevoie de îngrijiri cari nu se pot da decât acasă.

D. general Heiban, comandantul corpului II de armată, primind cererile le-a trimes consiliului de războiu spre referire. La rândul său d. colonel Vlădescu, primul comisar regal, a cerut referatele raportorilor cari instruiesc afacerea. Acesta este stadiul chestiunii în momentul când încheiem ediţia.