Știm ce a pătimit Marcel Țundrea, gorjanul care a executat nevinovat 12 ani de pușcărie dintr-o condamnare de 25 de ani. Procurorul Ion Diaconescu de la Parchetul Gorj a făcut o anchetă de mântuială, stabilind că Țundrea a ucis o fată de 13 ani. Norocul celui acuzat pe nedrept a fost avocata Liliana Clima care, după ce a preluat dosarul s-a încăpățânat să se lupte câțiva ani pentru aflarea adevărului, deopotrivă cu apariția analizei ADN.

Cazul lui Marcel Ţundrea a devenit emblematic în România pentru nedreptatea făcută unui om nevinovat. Deși instanța a dispus despăgubiri pentru faptul că i s-a furat viața, Țundrea nu a mai apucat să se bucure de bani, căci a murit la scurt timp după ce a fost pus în libertate. Povestea pe care am să o relatez în continuare nu s-a petrecut în România, ci pe tărâm american, într-un oraș din California. Oriunde în lume se petrec erori judiciare, deosebirea constă doar în anii petrecuți după gratii și despăgubirile primite pentru suferință. Dar nimeni, nicăieri în lume, nu le poate da viața înapoi oamenilor învinuiți pe nedrept, anii în care ar fi iubit, s-ar fi căsătorit, ar fi simțit fiorul sentimentului de părinte când prinde în palme degețelele copilului său, s-ar fi bucurat de surprizele de Crăciun sau de împărtășania pascală, ar fi aplaudat sau înjurat președinții statului, s-ar fi mirat de ultimele mărci de autoturisme, de telefoane, de televizoare și câte și mai câte… Tot ce s-a întâmplat în America ultimilor patru decenii, lui Craig Coley îi este aproape străin. De unele lucruri a aflat în închisoare, de la televizor sau de la cei care veneau în vizită. Mama și tatăl său s-au prăpădit în timpul detenției sale, iar el nu a putut să-i petreacă la mormânt. E unul dintre lucrurile ireparabile. Ca și Țundrea al nostru, americanul a avut noroc de întâlnirea cu un detectiv tenace, Mike Bender. Timp de 30 de ani, acesta s-a ocupat de investigarea cazului Craig Coley.

FOTO:  Captură TV cu un colaj în care apare Craig, la 71 de ani, Rhonda și Donald și o imagine de la prezentarea cazului, făcută de Poliție

Dubla crimă: femeia violată și strangulată, iar copilul, sufocat cu perna

Mama sa, Margie, i-a fost mereu sprijin, l-a adorat. Tatăl, Wilson, a fost ofițer în Poliția din Los Angeles. Iar el, a avut trei misiuni în Vietnam. Când s-a întors acasă, s-a apucat de patiserie, căci în armată făcuse niște cursuri în acest sens.

Craig era tânăr, înalt, cu părul lung, căci epoca hippy era încă în floare la jumătatea anilor 70, iar alura sa atrăgea în local clienți din tot orășelul de viticultori Simi Valley. Așa l-a cunoscut Rhonda Wicht, de 24 de ani și s-a îndrăgostit de el. Era mamă singură a unui băiețel de 4 ani, Donald, care de multe ori o însoțea în micuțul restaurant. Craig i-a îndrăgit, iar după o perioadă el și Rhonda au devenit un cuplu.

Nenorocirea avea să se abată asupra lor în 11 noiembrie 1978. Rhonda a fost găsită în dormitor strangulată. Alături zăcea Donald, sufocat cu o pernă.

Ancheta s-a declanșat imediat. Ușa nu avea nicio urmă de forțare, așa că s-a concluzionat că fie tânăra a deschis unui cunoscut, fie cel care a pătruns în casă avea cheie. Iar primul bănuit a fost Craig. Un polițist tânăr și plin de ambiția de a rezolva un asemenea caz, dublă omucidere, locotenentul Bob Klamser a întrezărit rapid că principalul suspect este iubitul Rhondei după ce a aflat informația că cei doi erau în pragul despărțirii. La audiere, Craig îi confirmă faptul că între el și Rhonda intervenise o răceală.

Autopsia a relevat că femeia fusese violată. Polițistul își întărește ipoteza: pe corpul lui Craig Coley existau mai multe urme de zgârieturi, mai ales la nivelul penisului. Apoi, la percheziția făcută acasă la Craig s-a găsit un prosop cu urme de sânge. Grupa de sânge corespundea cu cea a femeii ucise. Cum în 1978 nu se făcea nici în America test ADN, aceste urme au constituit probe împotriva bărbatului suspectat. Lipsa unui alibi beton a făcut din Craig ucigașul perfect de care avea nevoie locotenentul Klamser pentru a închide dosarul și, cu ajutorul procurorului, să-l trimită în fața judecătorului și a juraților.

Prima fază a procesului s-a soldat cu un eșec, Craig și avocatul lui reușind să convingă instanța. A urmat, însă, un al doilea proces, iar tânărul a fost condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea de eliberare condiționată. Avea 31 de ani.

Din acel moment a început calvarul celor 39 de ani de detenție. Mutat prin vreo patrucinci închisori, Craig și-a petrecut toată tinerețea într-o celulă de 5 metri pătrați, alături de un alt deținut, citind Biblia și scriind memorii în care își demonstra nevinovăția. Tatăl său, polițist, s-a îmbolnăvit de inimă din cauza neputinței de a dovedi că fiul său nu a ucis, iar în 1988 a murit în urma unui atac de cord.

Detectivul nu a reușit să-l sensibilizeze pe Arnold-„Terminatorul”

Norocul lui Craig Coley nu a fost un avocat, ca în cazului lui Marcel Țundrea, ci un tânăr polițist din orășelul său, Simi Valley. El a intrat în scenă în anul 1989, la rugămintea unui prieten al familiei Coley care i-a spus că un om, fiu de polițist, stă nevinovat în pușcărie. Mike Bender avea 33 de ani și era la fel de plin de ambiție profesională ca și polițistul care-l băgase în pușcărie pe Craig. A acceptat să studieze dosarul, afirmând că dacă un om stă nevionovat în pușcărie, el are datoria să-l salveze. Și asta a făcut timp de 30 de ani, reușind ca, în 24 noiembrie 2017 să-l scoată pe poarta închisorii pe Craig Coley. Liber și nevinovat și cu o despăgubire pentru viața furată de milioane de dolari!

Și viața lui Mike Bender s-a complicat din momentul în care a considerat că e cazul să-și bage nasul în ”Dosarul Craig Coley”. Atunci, șeful său era chiar polițistul Bob Klamser, cel care îl arestase pe Craig. Nicio șansă să poată reface ancheta. Ca atare, a demisionat și a devenit detectiv particular.

După o perioadă, când găsisese destule dovezi ca să ceară rejudecarea procesului lui Craig, Mike Bender s-a adresat lui Arnold Schwarzenegger, guvernatorul de atunci al Californiei. Nu l-a sensibilizat pe cel care se va identifica mereu cu rolul său de cavaler al dreptății din „Terminatorul”. După plecarea sa din post, Mike a făcut o nouă încercare la noul guvernator, Jerry Brown, fost avocat. Acesta acceptă redeschiderea dosarului în septembrie 2015.

Testul AND era deja o analiză pe care se baza orice anchetă de omor. Dave Livingstone, noul șef al Poliției din Simi Valley, a acceptat să colaboreze cu Mike și a ordonat unui polițist să caute în arhivă o probă din casa Rhondei care să poată fi expertizată și să indice AND-ul ucigașului. Femeia fusese violată, iar agresorul lă sase urme. Într-adevăr, pe cearceaful pe care zăcea moartă Rhonda a fost găsită urma de spermă ce a fost examinată în laborator. Rezultatul a fost concludent: AND-ul nu era al lui Craig Coley.

 Când polițistul-anchetator i-a comunicat lui Craig că va fi liber deoarece s-a dovedit științific că nu este autorul dublului omor, Craig a izbucnit în lacrimi. Avea aproape 71 de ani. Iar viața de afară, complet necunoscută lui după patru decenii de pușcărie, îl speria. Cel care i-o distrusese, polițistul, plecase în altă lume.

 

Greșeala juraților, plătită cu milioane de dolari

Imediat după ce a fost pus în libertate, Craig Coley a primit în cont despăgubirea din partea statului California, așa cum stabilise instanța. Organele statului, Procuratura și Poliția, greșiseră în ancheta dublei crime, astfel că judecătorul a hotărât ca acestea să-l despăgubească pe Coley cu aproape două milioane (1.900.000) de dolari. 140 de dolari, tariful legal pentru o zi de pușcărie, înmulțit cu 13.991 de zile de arest efectiv.

Anul trecut, Craig Coley a deschis un proces împotriva administrației orășelului Simi Valley, acolo unde fusese condamnat pe nedrept. În urma unor negocieri, primarul și comunitatea au hotărât să-l despăgubească cu 21 de milioane de dolari, bani pe care i-a și primit în februarie.

Presa de peste ocean i-a urmărit viața, curioasă să vadă adaptarea lui Craig într-o societate din care lipsise aproape 40 de ani. Sunt povești fabuloase. Acum, bărbatul de 71 de ani trăiește în preajma familiei prietenului său, detectivul Mike, cel care s-a bătut pentru eliberarea lui.

 

Procurorul care l-a trimis în pușcărie pe Marcel Țundrea a ascuns probe

Marcel Țundrea a fost arestat în 1992 și eliberat în 2004. 12 ani după gratii, nevinovat! Un an și ceva de libertate, apoi l-a înghițit mormântul. Avea 57 de ani.

Povestea lui Marcel Țundrea s-a terminat prost pentru el, chiar dacă justiția i-a făcut dreptate în final. Anul de libertate, de după pronunțarea instanței care a constatat eroarea judiciară, se datorează procurorului Emil Moța și avocatei Liliana Clime. Tenacitatea femeii l-a convins pe procuror să redeschidă ancheta și să caute o probă în arhivă prin care să stabilească ADN-ul celui care violase fata de 13 ani înainte de a o ucide. A procedat exact ca detectivul Mike, din cazul americanului Craig Coley. Iar expertiza efectuată de IML a demonstrat că ADN-ul ucigașului nu corespundea cu cel al lui Marcel Țundrea. Procurorul Moța a reușit să-l prindă și pe adevăratul criminal.

După eliberare, Marcel Țundrea a dat în judecată statul român pentru a obține despăgubiri pentru cei 12 ani de viață furată. Procesul a durat mult, ca la noi. Iar Țundrea a murit, răpus de o afecțiune pulmonară căpătată în pușcărie. Statul nu i-a dat niciun ban.

Peste câțiva ani, fiica lui Țundrea a deschis proces și a cerut despăgubiri pentru nedreptatea și suferințele tatălui ei. După ani de procese a venit şi sentinţa la Curtea de Apel Craiova: 5.000 de euro pentru 12 ani de lipsire de libertate, un euro pentru fiecare zi de închisoare.

După mulți ani de zile, i-a venit rândul și procurorului Ion Diaconescu să răspundă în fața magistraților Tribunalului Gorj pentru lipsa de profesionalism cu care a efectuat ancheta în 1992 și a pus sub acuzare un om nevinovat. Sistemul avusese grijă ca procesul să nu înceapă înainte ca procurorul cu cea mai gravă eroare judiciară de după 1989 să iasă la pensie.

S-a reamintit debutul anchetei. Fata fusese violată, iar în gură avea două pietre de râu care au dus la asfixierea ei. Procurorul Diaconescu l-a găsit pe Țundrea vinovat de comiterea acestor fapte, pentru că bărbatul prezenta câteva zgârieturi pe picioare și în zona organelor genitale, iar în locuința acestuia s-a găsit o cămașă cu pete de sânge. Analiza a stabilit că era aceeași grupă de sânge cu a victimei, dar și a lui Țundrea. Exact ca în cazul anchetat de americani, când l-au acuzat pe Craig! O bătrână din sat a declarat că l-a văzut pe Țundrea lângă victimă. Pe baza acestor probe, el a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, deși acuzatul și alt martor l-au indicat drept autor pe Gheorghe Avram.

În fața judecătorilor, în 2015, procurorul Ion Diaconescu a uimit asistența prin depoziția sa. El a spus că:

● nu i s-a părut relevant să-l audieze pe adevaratul autor, respectiv Gheorghe Avram, ”mai ales că mama lui a spus că la ora săvâșirii faptei, acesta dormea”.

● nu i s-a părut relevant nici să-i audieze pe martorii propuși de Marcel Țundrea, care susțineau că la data săvârșirii faptei nu se afla în localitatea în care fata a fost omorâtă. La întrebarea judecătorului „De ce nu ați verificat alibiul lui Țundrea, audiindu-i pe cei doi martori cu care Țundrea a stat?”, procurorul Diaconescu a declarat: „Aveam suficiente probe împotriva lui Marcel Țundrea, probe științifice”.

● a avut ca probă, în rechizitoriu, o discuție particulară cu soția lui Țundrea, care i-a spus că bărbatul avea un comportament sexual deviant. „Unde este declarația?”, a întrebat judecătorul. Fostul procuror a declarat: „Nu este o declarație scrisă, a fost o mărturisire a fostei soții, care nu a dorit să scrie pe hârtie aceste lucruri”.

● nu a atașat la dosar toate declarațiile martorilor. „Am considerat că anumite acte făcute în timpul cercetării nu prezentau relevanță pentru cauză, nu erau necesare și de aceea nu le-am atașat la dosar. Nu știu de ce au apărut în alte cauze care nu aveau legătura cu acest dosar și nici cine le-a pus. Pentru mine nu aveau putere juridică”.

● acuzațiile pe care i le-a adus procurorul Marius Iacob de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul măsluirii unor probe în dosarul Țundrea, sunt neadevărate și faptele sunt prescrise.

Drept urmare, din cauza faptului că a intervenit prescrierea, Ion Diaconescu nu a putut răspunde penal pentru eroarea judiciară comisă. Astăzi, își mănâncă liniștit pensia de magistrat, deși mai are la activ un om care a executat trei ani de pușcărie și s-a dovedit a fi nevinovat.

 

Te-ar putea interesa și: