Copiii verzi din Woolpit, misterul medieval care încă îi intrigă pe istorici

În lipsa unui filtru de adult, copiii pot interioriza mesaje care glorifică violența, lipsa empatiei sau dominarea prin forță. (sursă foto: The Guardian)

În secolul al XII-lea, într-un mic sat din comitatul Suffolk, Anglia, locuitorii din Woolpit ar fi descoperit doi copii cu pielea verde, care vorbeau o limbă necunoscută și refuzau să mănânce orice altceva în afară de fasole crudă. Povestea, consemnată de cronicari medievali, a devenit una dintre cele mai fascinante enigme istorice europene.

Relatările provin în principal de la doi autori medievali: William din Newburgh și Ralph din Coggeshall, care au descris apariția misterioasă a copiilor în apropierea unor gropi folosite pentru prinderea lupilor — de unde și numele satului Woolpit, derivat din „wolf pit”.

Potrivit acestor cronici, copiii — un băiat și o fată — aveau o înfățișare normală, cu excepția culorii verzi a pielii. Purtau haine neobișnuite, iar limba pe care o vorbeau nu era înțeleasă de nimeni din sat.

Copiii au refuzat mâncarea până când au descoperit fasolea crudă

Relatările istorice menționează că cei doi copii nu acceptau niciun fel de hrană oferită de localnici, cu excepția boabelor de fasole crude, pe care le-au recunoscut imediat atunci când le-au văzut.

În timp, fata s-a adaptat la viața din sat, a învățat limba engleză și a renunțat treptat la nuanța verzuie a pielii. Fratele ei, însă, era bolnăvicios și a murit la scurt timp după ce au fost botezați.

După ce a învățat să comunice, fata ar fi spus că ea și fratele ei veneau dintr-un loc numit „Țara Sfântului Martin”, o regiune în care nu exista lumină solară directă și unde toți oamenii aveau pielea verde.

Această declarație a alimentat, de-a lungul secolelor, numeroase interpretări și legende.

Legendele despre o lume subterană sau despre ființe din altă lume

În tradiția populară, povestea copiilor verzi a fost asociată cu ideea unei lumi subterane sau a unui tărâm paralel. Unele versiuni medievale sugerează că cei doi copii ar fi traversat o zonă întunecată înainte de a ajunge în Woolpit.

De-a lungul timpului, au apărut teorii fantastice: portaluri către alte lumi, spirite ale pădurii, ființe supranaturale sau chiar vizitatori extraterestri. Astronomul Duncan Lunan a propus, de exemplu, ipoteza că cei doi copii ar fi provenit dintr-o colonie umană extraterestră.

Astfel de explicații aparțin însă mai mult domeniului speculației decât cercetării istorice.

Explicațiile istorice și științifice considerate mai plauzibile

Istoricii moderni au încercat să găsească o explicație realistă pentru legendă. Una dintre cele mai acceptate teorii este că cei doi copii ar fi fost orfani ai unor imigranți flamanzi care trăiau în regiune în secolul al XII-lea.

După conflictele locale din acea perioadă, unii dintre acești imigranți ar fi fost uciși, iar copiii ar fi rătăcit prin pădure, suferind de malnutriție și traumă psihologică.

Culoarea verzuie a pielii ar putea fi explicată prin cloroză, o afecțiune asociată cu deficitul de fier și alimentația precară.

Această ipoteză ar explica și limbajul necunoscut, deoarece copiii ar fi putut vorbi o formă de dialect flamand sau o limbă regională diferită de engleza medievală.

Povestea copiilor verzi a devenit parte din folclorul european

Chiar dacă legenda are probabil un nucleu real, povestea copiilor verzi din Woolpit a devenit, în timp, parte a folclorului britanic și european.

Ea a inspirat literatură, cercetări istorice și reinterpretări artistice, inclusiv romanul „The Green Child”, publicat în 1935 de Herbert Read.

Satul Woolpit păstrează și astăzi simbolul copiilor verzi pe stema localității, ca element de identitate culturală.

Misterul rămâne deschis după aproape nouă secole

După aproape 900 de ani, povestea copiilor verzi continuă să fascineze cercetătorii și publicul. Deși explicațiile medicale și istorice sunt considerate cele mai probabile, lipsa unor dovezi directe face ca misterul să nu fie complet rezolvat.

Ca multe relatări medievale, legenda copiilor verzi din Woolpit se află la granița dintre realitate și mit. Cronicile confirmă că ceva neobișnuit s-a întâmplat, dar detaliile au fost transformate, în timp, într-o poveste care a traversat secolele.

Uneori, istoria nu oferă răspunsuri definitive. Oferă doar întrebări care continuă să ne intrige.