Contractul prenupțial, scut juridic pentru viitorii soți. Explicația avocatului

Contractul prenupțial, scut juridic pentru viitorii soți. Explicația avocatuluiContract prenupțial. Sursa foto: Freepik

Contractul prenupțial este considerat o formă de protecție juridică pentru viitorii soți. Documentul, numit oficial convenție matrimonială, stabilește modul în care vor fi gestionate și împărțite bunurile în timpul căsătoriei și, mai ales, în eventualitatea unui divorț. Actul este în fața notarului, cu cel puțin 20 de zile înaintea căsătoriei, și se depune la oficiul de stare civilă odată cu celelalte acte necesare. După semnare, convenția este înscrisă în Registrul Național Notarial de Evidență a Regimurilor Matrimoniale.

Când a apărut convenția matrimonială

Deși a revenit în legislația românească abia în 2011, contractul prenupțial nu este deloc o noutate. 2011, ideea sa nu este una nouă. Primele reglementări datează încă din 1807, odată cu adoptarea Codului lui Napoleon, care a influențat și dreptul românesc.

În secolul XIX și începutul secolului XX, prevederi similare au fost incluse în Codul Calimach din 1817, în Codul Civil din 1864 și în cel din 1924. Practica a fost eliminată în 1954, odată cu intrarea în vigoare a Codului Familiei, care nu includea o astfel de prevedere.

Divorț

Divorț. Sursa foto: Freepik

În ce condiții poate fi încheiat un contract prenupțial

Contractul prenupțial este încheiat între viitorii soți și are rolul de a reglementa raporturile patrimoniale. Documentul nu este obligatoriu, dar oferă libertatea de a alege între trei regimuri matrimoniale: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională.

„Căsătoria prezintă și aspecte juridice care pot influența viața celor doi soți. Unul dintre instrumentele legale care poate aduce claritate și siguranță este conveția matrimonială, care poate fi încheiată înaintea căsătoriei sau chiar și în timpul acesteia”, a spus avocatul Bogdan Dobrescu, exclusiv pentru EVZ.

În cazul regimului comunității legale, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei se consideră comune.

În cazul separației de bunuri, fiecare soț rămâne proprietar asupra celor dobândite individual.

„Convenția matrimonială privitoare la separația de bunuri se încheie doar la notar, forma autentică conferită de notar este obligatorie. Aceasta intră în vigoare doar după ce căsătoria este oficiată, chiar dacă este semnat înainte. De asemenea, pentru a fi opozabil altor persoane, trebuie să fie înscrisă în Registrul național notarial și Registrul de stare civilă”, mai spune avocatul.

Astfel, articolul 313 Cod Civil prevede: „Faţă de terţi, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceştia l-au cunoscut pe altă cale.”

În regimul comunității convenționale, soții stabilesc prin clauze precise care bunuri rămân individuale și care devin comune, conform articolului 312 din Codul Civil.

Ce conține documentul

Contractul poate include detalii privind administrarea bunurilor comune, modul de împărțire a veniturilor, dar și responsabilitatea asupra datoriilor. De asemenea, pot fi menționate aspecte precum drepturile de autor, veniturile din activități profesionale sau clauze speciale aplicabile în cazul unui divorț.

„Trebuie menționat că această convenție se poate modifica ulterior, prin urmare soții au dreptul să schimbe regimul matrimonial pe parcursul căsătoriei, dar tot prin act notarial. Într-o altă ordine de idei, nu se pot reglementa aspecte personale în această convenție matrimonială a sparației de bunuri, ci se referă strict la aspecte patrimoniale ale soților”, explică avocatul Bogdan Dobrescu.

Când poate fi modificat contractul prenupțial

Contractul nu poate fi modificat mai devreme de un an de la încheierea mariajului. În țările occidentale, semnarea unui contract prenupțial este o practică obișnuită. Principalul avantaj este reducerea costurilor unui eventual divorț, care devine mai simplu și mai rapid. În plus, documentul protejează bunurile personale dobândite înainte de căsătorie, clarifică aportul fiecărui soț la bunurile comune și limitează riscurile financiare.

„Aspectele practice vizate de această convenție privesc evitarea litigiilor în caz de divorț, claritate financiară încă de la începutul căsniciei, protejarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, siguranță pentru investiții și afaceri. În concluzie, această convenție nu reprezintă un semn de neîncredere, ci o modalitate responsabilă prin care partenerii își stabilesc reguli clare și corecte privind patrimoniul lor”, a încheiat avocatul.