Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Constantin Tănase a fost regele umorului interbelic. Marele actor a fost un veritabil părinte fondator al „revistei” românești. „Cărăbuș” a fost pentru teatrul și comedia românească exact ce a reprezentat„Academia” lui Platon pentru filosofi.
Constantin Tănase, originea și primii pași în lume
Constantin Tănase s-a născut la 5 iulie 1880 la Vaslui. Tatăl lui era laborant de farmacie. Micului Costică nu i-a plăcut școala prea mult. Asta nu a însemnat că nu a fost atras de cultură. I-au plăcut spectacolele de teatru. A creat o trupă de copii, apoi a intrat într-un teatru de limbă yiddish. La 16 ani, nu reușește să intre la Liceul Militar din Iași, respins fiind la proba medicală.
Ajunge la un liceu din Brăila, pe care nu-l va absolvi. Ajunge, dată fiind penuria de învățători, să predea în județ, la două școli, la Cursești și Hârșoveni. Aici, Tănase pune accent pe tehnici moderne, pe lecții în aer liber. Elevii au program de muzică, educație fizică. Implică părinții în activități extrașcolare.
Constantin Tănase cucerește Capitala
La 19 ani, s-a înrolat ca militar voluntar la Regimentul 1 Geniu. În 1901, lăsat la vatră, se va înscrie la Conservatorul Dramatic. A absolvit în 1905, după care a început să aibă angajamente. În 1917, s-a căsătorit iar în 1919, a fondat trupa „Cărăbuș”.
Restul, se știe! Constantin Tănase satirizează corupția, favoritismele. Este un fel de „Caragiale” al cupletelor spuse pe scenă. Multe dintre ele i-au fost scrise de către Isac Lazarovici, celebrul Ion Pribeagu. Dacă marele Caragiale era exponentul lumii funcționărești de la începutul secolului XX după ce anterior studiase elita politică și comercială locală sau a Capitalei, inclusiv „mahalaua”, Tănase a ales omul simplu.
Tănase a râs de funcționarii care ignoră omul simplu sau de politicienii care cocoșau contribuabilii cu taxe inventate. Nici șeful Siguranței interbelice Romulus Voinescu nu a scăpat de gura lui. Într-un scheci despre Traian, sosit să vadă ce fac urmașii lui românii a întrebat: „Unde e Romulus?” iar Tănase răspundea „la Siguranță!”
O replică pentru Maria Tănase
De la început, Trupa „Cărăbuș” a lucrat pe Calea Victoriei, 33-35. Turneele sale au fost extraordinare. Timp de 20 de ani, era adulat la scenă deschisă. A lansat mari actori și a contribuit la formarea unor artiști. O vreme, ca dansatoare, a apărut și Maria Tănase. I-a spus „Mary Athanasiu”, spunând „drăguțo, la Cărăbuș, un singur Tănase apare pe afiș!”
Cum era perceput marele actor de angajații lui
Constantin Tănase era un om milos. Deși, uneori, Teatrul era înglodat în datorii, ajuta toți angajații. Plătea 2 salarii pe an din care artiștii trebuiau să se descurce. Grigore Vasiliu Birlic era împătimit să joace la Cazinou. După ce a pierdut un milion la Cazinou, s-a dus la Tănase. Acesta doar ce îi dăduse salariul semestrial.
Tănase i-a dat un milion lei, iar Birlic l-a jucat la Sinaia. A câștigat 2 milioane, dând datoria lui Tănase și celălalt milion ducându-l acasă. Tănase a rămas mereu în memoria publicului pentru stilul său vestimentar. Prefera costumul cadrilat. Purta melon, floare la butonieră și nelipsitul său baston.
Un sfârșit încă neelucidat
Constantin Tănase a decedat la 29 august 1945. Ar fi avut neplăceri din partea ofițerilor politici ai Armatei Roșii. Unele surse au spus că primise un ultimatum să se oprească. La ultimul spectacol, a apărut tăcând dar cu mâinile pe care avea legate ceasuri. A scos un ceas cu pendulă și spunea „el tic, eu tac”. Aluzia i-a înfuriat pe comisarii politici ai comuniștilor. Oficial, Tănase a avut o complicație pulmonară. Ar fi consumat bere rece în Cișmigiu. De obicei, când era răcit, înghițea multe aspirine. Cert este că pe fondul acestei complicații, a murit în spital. S-a scris că i s-ar fi pus ceva în berea consumată. Evident, timpurile erau prea dure să stea cineva să ia în calcul moartea unui artist, fie el cel mai iubit din România. Publicul l-a păstrat în inimă.
Evident, nici noul guvern comunist instalat la 6 martie 1945 nu-l agrea foarte tare. Asta, pentru că râdea de pasiunea soldaților sovietici pentru ceasuri. Râdea și de apetența lor de a șefui casele românilor pentru bunuri de valoare, mâncare și băutură.
Recomandările noastre
