S-a născut fără o mână, dar a ajuns în Liga Profesionistă. Povestea mișcătoare a lui Britt Apgar

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Britt Apgar s-a născut cu o diferență la nivelul membrelor. Avea un antebraț drept mic, jumătate de palmă și niciun deget la mâna dreaptă. Cu 12 operații până la vârsta de 4 ani, părinții au învățat-o două lecții care nu au părăsit-o niciodată. Două principii pe care le-a dus până în Liga Profesionistă de Baseball Feminin, scrie AP.

Familia i-a spus să nu renunțe niciodată la nimic doar pentru că nu are o mână

„Mama a spus că nu am voie niciodată să-mi folosesc mâna ca scuză”, a spus Apgar.

„De exemplu, dacă voiam să mă joc la barele de cățărare, era acolo să ne dăm seama cum să facem, iar ei m-au învățat cum să-mi leg șireturile înainte să merg la grădiniță. Așa că nu m-am simțit niciodată ciudată sau diferită în preajma copiilor. Și tatăl meu... dacă voiam să fac ceva, voia să-mi pun sufletul în asta, 100%“, povestește sportiva

Familia este în centrul parcursului lui Britt Apgar către sezonul inaugural al WPBL din această vară în Springfield, Illinois, jucând ca pitcher și în terenul exterior pentru Los Angeles Queens.

Familia în care s-a născut — părinții ei, Tommie și Tom, și fratele ei mai mare, Zach — și familia pe care și-a făcut-o între timp.

„Întotdeauna am descris-o și probabil o voi descrie mereu așa: E o rază de soare”, a spus Courtney Jamison, una dintre cele mai apropiate prietene ale lui Apgar.

Cum joacă baseball sportiva fără o mână

Britt Apgar lovește cu mâna dreaptă, sprijinindu-și bâta pe partea plată a proeminenței brațului drept. Își folosește mâna și brațul stâng pentru a trage de bâtă în timpul unei lovituri, în timp ce proeminența o ghidează prin zonă.

Când aruncă, Apgar își sprijină mănușa pe proeminență și o ține în jos, aproape de talie, astfel încât să o poată muta rapid în mâna stângă după ce își termină mișcarea. Când prinde o minge în terenul exterior, își întoarce mănușa spre interior înainte de a o scoate și a apuca mingea pentru a o arunca.

„Pare mult, dar este foarte rapid, jur”, a spus Apgar.

Este un proces pe care l-a practicat și perfecționat în soarele Carolinei de Nord. Britt Apgar, în vârstă de 22 de ani, s-a născut în Farmville, lângă Universitatea East Carolina, și a crescut jucând pe câmpurile din apropierea casei sale.

Tatăl și fratele ei aruncau mingea în curte, iar ea s-a îndrăgostit de sunetul mingii de baseball care ateriza în mănușile lor.

„Și am vrut să produc și eu sunetul ăsta”, a spus ea.

Britt Apgar echipă / sursa foto: instagram

Un alt jucător fără o mână, inspirație pentru Britt Apgar

În timp ce Zach se mulțumea să joace doar ca mingea prinsă, Britt voia să facă totul. Tom l-a studiat pe fostul jucător de baseball din liga majoră, Jim Abbott, care s-a născut fără mâna dreaptă, și și-a învățat fiica cum Abbott își juca poziția.

Când familia s-a mutat la Greensboro, Britt a continuat să joace. A intrat în echipa de juniori ca boboc de liceu, dar antrenorul i-a spus că nu o poate păstra în echipă.

„M-a tras deoparte și mi-a spus: «Hei, ascultă, cred că ești o jucătoare grozavă, dar pur și simplu nu vei fi niciodată suficient de mare și puternică ca să joci cu băieții mei. Și ne schimbăm în autobuz, ne schimbăm în spatele băncilor  de pe teren și pur și simplu nu pot permite ca asta să interfereze cu chimia echipei și alte chestii»”, și-a amintit Apgar.

Ea a început să plângă și a părăsit terenul. A trecut la softball și a jucat tot un sezon întreg la Greensboro College.

Nu i-a plăcut la echipa de softball

La câteva săptămâni după ce a început al doilea an de facultate, a renunțat. Îi plăcea să joace softball, dar nu-i plăcea atmosfera din echipă și nici nu era vorba de baseball.

S-a transferat la Carolina de Nord-Greensboro și s-a angajat la o sală de sport. Când mama ei Tommie - muncitoare la o fabrică - și-a rupt ambele picioare într-un accident casnic, a renunțat la facultate și a început să lucreze cu normă întreagă.

„Mi-am lăsat capul în jos, am muncit mult”, a spus ea.

Apgar credea că a terminat cu baseballul. Dar s-a dovedit că baseballul nu a terminat cu ea.

Britt Apgar proteza / sursa foto: instagram

Găsirea unei soluții la o problemă majoră

Când Apgar lovește, protuberanța captează impactul contactului, în timp ce mâna stângă termină lovitura. Aceasta devine o problemă atunci când se confruntă cu o viteză mare, așa cum va vedea în această vară la Springfield.

Apgar a participat la o tabără WPBL în martie, la casa de antrenament de primăvară a echipei Boston Red Sox. Înfruntându-o pe stângacea Niki Eckert, a lovit o minge la a doua bază - și a știut aproape imediat că ceva nu este în regulă.

„Am lovit mingea și mi-am spart complet protuberanța”, a spus Apgar.

Lovitura la pământ a lui Apgar a fost a treia eliminare din repriză, așa că sângera când a alergat în câmpul stâng. Purtând o uniformă albă și îngrijorată de implicațiile a ceea ce s-a întâmplat, a folosit spatele mănușii, centura neagră și o șosetă pentru a ascunde sângele.

Căutând o soluție la problema ei cu viteza mare, Apgar a intrat pe Instagram și a cerut ajutor. A fost inundată de răspunsuri, inclusiv sugestii pentru spumă și proteze.

„Chiar și atunci când oamenii nu aveau sfaturi utile sau trucuri, spuneau pur și simplu: «Protejează-ți protuberanța»”, a povestit ea.

O proteză în loc de mână

Folosind o mănușă de bătaie, spumă și o parte scobită dintr-o proteză veche, Apgar a dezvoltat un prototip cu ajutorul lui Jeff Gardner, un investitor WPBL. Gardner, un fost om de știință care lucrează în domeniul medicamentelor generice, s-a împrietenit cu Apgar după ce s-au întâlnit la tabăra din martie, din Florida.

Gardner a mers mai departe, contactând-o pe Chrysta Irolla, directoarea departamentului de proteze și orteze de la Spitalul de Chirurgie Specială din New York.

„Când ai o personalitate ca a lui Brittany, este ușor să vrei să ajuți pe cineva ca ea”, a spus Gardner.

Proteză și la picior

Irolla și spitalul construiesc o proteză pentru sindromul Apgar, cu o căptușeală de gel și o extensie cu cârlig, concepută să se potrivească în jurul bâtei și să ofere o fixare mai sigură. Medicii au folosit unele dintre oasele piciorului și labei stângi ale lui Apgar pentru a-i întări brațul când era copil, așa că spitalul creează și orteze personalizate pentru picior, cu plăci rigide încorporate.

„Este foarte deschisă să încerce lucruri noi. Vrea doar să performeze la cel mai înalt nivel și să facă tot ce poate pentru a ajunge acolo”, a spus Irolla. „Este foarte plăcut să ai pe cineva atât de deschis, creativ și motivat.”

Apgar nu are nicio senzație în zona abdomenului. În timpul unei vizite la Irolla, a încercat o proteză care imita senzația tactilă.

„A fost prima dată când am ținut o bâtă și am simțit că o țin cu două mâini. Așa că am început să lacrimez”, a spus ea. „A fost o senzație atât de uluitoare.”

Britt Apgar echipament / sursa foto: instagram

Cum a ajuns jucătoare fără o mână în liga profesionistă

Baseballul a revenit în viața lui Apgar acum mai bine de doi ani, când a văzut o postare pe rețelele de socializare despre selecțiile WPBL. S-a înscris și apoi a uitat de el.

În aprilie 2025, a primit un e-mail în care era invitată să participe la selecții la Nationals Park în augustul acelui an.

„Nu-mi venea să cred”, a spus Apgar. „Mi-am zis că nu se poate întâmpla așa ceva.”

Apoi, realitatea a început să o ia înaintea visurilor. Era pe cale să se confrunte cu cei mai buni dintre cei mai buni și nu mai jucase baseball competitiv de ani de zile.

Urmând sfatul tatălui ei, a adoptat un program zilnic solicitant.

Se trezea la 6 dimineața pentru a putea alerga și a face exerciții de picioare înainte de a merge la serviciu la 9. La 15:00, și-a luat pauza de prânz și s-a alăturat unei prietene pentru o altă alergare cu o vestă lesată. A condus până acasă la părinții ei după muncă, iar Tom i-a aruncat mingea la antrenament până a apus soarele.

Selectată din peste 600 de candidați

Iubitul prietenei ei Jamison, Logan Vacharasin, juca baseball la Greensboro și a dus-o pe Britt Apgar la sala de sport a colegiului pentru mai multe activități de baseball, seara. Apoi, Apgar se întorcea la sala ei de sport pentru sesiuni extenuante cu Isaiah Manning, un luptător din facultate.

„Erau nopți în care mă făcea să plâng în sala aceea”, a spus Apgar. „Plângeam în hohote, mă gândeam că nu pot face asta. Iar el îmi spunea: nu pleci până nu poți face asta.”

În timp ce Apgar se antrena aproape non-stop, era susținută constant de părinți. Și de Jamison, care îi aducea mâncare și îi spunea cât de mândră era de ea. Și de prietena ei, Natalie Brewer, care o încuraja să continue când era gata să renunțe. Și de Vacharasin și Manning. Lista poate continua.

Au fost peste 600 de jucătoare la selecții, dar Apgar a făcut suficientă impresie încât a fost selectată de Los Angeles în a treia rundă a draftului de șase runde al ligii, în noiembrie. Queens joacă primul meci al sezonului pe 1 august împotriva echipei New York.

În ziua recrutării, Apgar era înconjurată de prieteni și familie în apartamentul lui Jamison.

„Toți investiseră timp, efort și energie în realizarea mea și cu toții reușiserăm chiar în acel moment”, a spus ea, „așa că toată noaptea aceea am fost doar noi pe vârful lumii, sărbătorind împreună. A fost atât de minunat.”