Social
Când filozofia lui Constantin Noica se lasă cu scântei. Lansarea cărții Tatianei Niculescu, un „meci” de box cultural cu Gabriel Liiceanu
Momentul în care Liiceanu se confruntă cu Tatiana Niculescu. sursa: captură video
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Târgul de carte Bookfest nu duce niciodată lipsă de momente intense, dar ediția din acest an a livrat un spectacol de zile mari, care a mutat rapid dezbaterea din fața scenei direct în feed-urile scriitorilor și criticilor literari. În centrul atenției: lansarea volumului „Viețile și morțile lui Constantin Noica”, cea mai recentă biografie semnată de Tatiana Niculescu, publicată chiar la Editura Humanitas.
Ceea ce trebuia să fie un eveniment editorial clasic s-a transformat, conform relatărilor martorilor de pe rețelele de socializare, într-o confruntare deschisă de viziuni între autoare și filozoful Gabriel Liiceanu. Disensiunea între cei doi a apărut atunci când Tatiana Niculescu a vorbit despre “acomodarea lui Constantin Noica cu două sisteme totalitare”: statul naținal-legionar și regimul comunist.
Iar de la realitatea din teren până la mitul urban de pe Facebook n-a fost decât un pas.
Mitul „smulgerii microfonului” și disputa pe Constantin Noica
Scânteia a fost aprinsă pe Facebook de scriitorul Cristian Fulaș, care a descris evenimentul în tușe groase, demne de o cronică de scandal cultural: „Momentul când Dl. Liiceanu și Dna Niculescu își smulg microfonul din mână după ce Dl. Liiceanu îi rade cartea doamnei, rămâne parte din folclorul mut al eșecului unui program cultural. Măcar nu și-au dat cu poșetele-n cap, deși departe nu erau.”
Fulaș a plusat, susținând inițial că autoarea s-ar fi ridicat și ar fi plecat fără să dea autografe, ba chiar ar fi strigat către public: „Vă rog să nu cumpărați, să nu citiți această carte!”.
Postarea a strâns rapid tabere bine definite. Pentru unii utilizatori, precum Adrian Adrian, momentul a fost perceput ca un derapaj de bune maniere: „E jenant un asemenea comportament (...). O ieșire în decor, un derapaj se încearcă a fi coafat ca o emanație filozofică.”
Alții, ca Oana Călen, au văzut în comportamentul lui Gabriel Liiceanu un moment „ciudat, umilitor”, dar au catalogat reacția și finalul Tatianei Niculescu drept „magistral”.
Momentul în care Liiceanu se confruntă cu Tatiana Niculescu. sursa: captură video
Fact-checking în timp real: S-au dat sau nu autografe?
Cum se întâmplă adesea pe internet, nuanțele au apărut rapid în secțiunea de comentarii, unde critici și martori oculari au demontat parțial dramatismul postării inițiale. Criticul literar Dan-Liviu Boeriu a intervenit prompt pentru a restabili faptele:
„A dat autografe. Și s-au ridicat toți pentru că expirase timpul deja de vreo 2 minute. Nu dezinforma. (...) Eu am vorbit cu amândoi după, n-a fost loc de supărări acolo, erau niște nuanțe pentru care, din păcate, n-a mai fost timp. Tatiana a stat mai mult de juma de oră la autografe.” Boeriu a contextualizat disputa nu ca pe o ceartă de mahala, ci ca pe o ciocnire legitimă între „două viziuni diferite despre un episod problematic din biografia lui Noica”.
În aceeași notă, Dan Călugăreanu a taxat postarea ca fiind „rușinoasă”, subliniind că este absolut normal să existe diferențe de idei la o astfel de lansare. De altfel, scriitoarea Ioana Scoruș a punctat un detaliu esențial care scapă adesea vânătorilor de scandal: „Faptul că în ciuda dezacordului cartea a apărut la Humanitas, iar cei doi au ieșit la scenă deschisă să enunțe dezacordul cred că spune mai mult decât o mie de vorbe.”
Ironii, glume de Facebook și „invidia” dintre scriitori
Intrată în firul discuției, Tatiana Niculescu a ales să răspundă speculațiilor lui Cristian Fulaș cu o replică acidă, dar îmbrăcată în umor: „Sunteți invidios, ca orice scriitor care se respectă... „Proiectul” a ieșit mai bine decât vă închipuiți. E ca în bancul cu Bulă: povestea nu e așa cum o spuneți, dar îmi place cum gândiți!”.
Deși autoarea a revenit ulterior menționând că a fost doar o glumă care „pe FB nu prinde”, Fulaș a preferat să își asume statutul de observator ironic: „Invidios, nici gând. Mirat, poate. Bârfitor, cu siguranță. Succes!”.
Ulterior, tot el a concluzionat, obosit de amploarea comentariilor, că totul ar putea fi privit, de ce nu, ca o strategie eficientă de marketing.
Socrate se îmbată în mormânt sau marketing cultural pur?
Dincolo de bârfa de târg și de exagerările inerente algoritmului de Facebook, incidentul de la Bookfest arată că lumea literară românească este încă capabilă să genereze pasiune tip heavy-weight.
Fie că a fost vorba de o execuție critică „fără mănuși” din partea lui Gabriel Liiceanu la adresa felului în care au fost portretizate „Viețile și morțile lui Constantin Noica”, fie că a fost doar o dezbatere aprinsă care a depășit timing-ul strict al scenei, publicul a primit exact ce își dorea: spectacolul ideilor în stare pură.
Până la urmă, așa cum se întâmplă mereu în era rețelelor sociale, adevărul se află undeva la mijloc, între poșetele care „aproape și-au dat în cap” și realitatea prozaică a unei sesiuni lungi de autografe. Un lucru e cert: volumul Tatianei Niculescu a beneficiat de cea mai zgomotoasă și eficientă reclamă posibilă.
Recomandările noastre
