Pozitiv este că Rusia a participat, o suspenare a discuţiilor ar fi reprezentat o sancţionare pentru nemulţumirea profundă faţă de concluziile summitului. De asemenea, pozitiv este că aceste consultări au avut loc în sine. Tot la capitolul pozitiv este propunerea privind securitatea aeriană din Marea Baltică, deşi se limitează la zbăruri cu transponderele deschise, nu şi la evitarea provocărilor avioanelor ruse sau la anunţarea din timp, transparent, a exerciţiilor militare.

Reuniunea vine într-un context ce merită menţionat. 50 demiteri de ofiţeri superiori şi amirali în Flota Mării Baltice, pentru raportări false, capacitate falsă sau poate chiar pentru greşeli în angajare a aliaţilor. Tot în aceeaşi zi a avut loc discuţia telefonică în trei, Putin-Hollande-Merkel pe Ucraina dar, fireşte, cu un amplu şi dezbătut subiect Summitul NATO, în timp ce secretarul de stat John Kerry era aşteptat joi la Moscova pentru o întâlnire ieri după amiază cu ministrul de Externe Lavrov şi cu preşedintele Putin. Formal tema principală era Siria, în fapt summitul NATO şi relaţiile bilaterale fiind principala şi cea mai fierbinte temă de discuţie.

Pe fond, lucrurile rămân neschimbate, într-un spectru negativ. Moscova bate din picior şi cere explicaţii extinse despre amplasarea trupelor Alianţei şi ale SUA în Flancul Estic şi despre susţinerea statelor partenere. Rusia se declară nemulţumită de motivaţiile publice ale formulei de apărare şi descurajare şi cu punerea sa la punct în spaţiul post-sovietic de către Alianţă. Susţine că este considerată de către NATO un inamic artificial şi consolidarea capabilităţilor alianţei îi afectează securitate şi vor declanşa reacţii proporţionale. Ba avertizează pe toate vocile că NATO a lansat o cursă a înarmărilor.

În fapt, Kremlinul, Ministerul de Externe, reprezentanţii săi diplomatici la NATO o fac pe niznaiu: ignoră cu de la sine putere faptul că anexarea Crimeii şi agresiunea militară din Estul Ucrainei le aparţine, ca şi ocuparea Abhaziei şi Osetiei de Sud în 2008, recunoaşterea lor unilaterală şi militarizarea regiunilor Georgiei. Aşa cum ignoră retragerea din Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa, în 2007 ca semnale de preocupare pentru NATO. În plus, Rusia acţionează ca şi cum nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase în Crimeea şi Donbas.

După ce şi-a instruit toţi reprezentanţii oficiali şi neoficiali să nu pronunţe „Crimeea” şi „Donbas”, tratează subiectele ce au determinat neliniştea generală a statelor vecine şi ale celor din Flancul Estic al Alianţei ca pe nişte mofturi ale unor lideri slabi de înger şi excesiv de fricoşi.

Dealtfel secretarul general al NATO a făcut trecerea în revistă corectă a reuniunii: Discuţii sincere şi deschise, adică s-a vorbit răspicat şi cu formule tari, cu ameninţări şi acuze. În ceea ce priveşte Ucraina, există dezacorduri profunde şi persistente iar reuniunea nu a folosit decât pentru clarificarea poziţiilor. Aici divergenţele sunt majore: NATO respinge anexarea Crimeii şi susţine integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea Ucrainei. Doreşte ca Ucraina să se dezvolte fără interferenţă eternă, presiuni şi constrângeri violente. Mai mult, transmite că doar asta va contribui la refacerea încrederii şi îmbunătăţirea relaţiilor Rusia-NATO.

Pe celelalte teme, discuţiile au fost mai liniştite: s-a vorbit despre activităţi militare, transparenţă şi reducerea riscurilor, despre evitarea incidentelor, accidentelor şi neînţelegerilor pentru a evita ciocnirile militare şi orice fel de escaladare. S-a înregistrat propunerea Rusiei pentru siguranţă aeriană în Marea Baltică(după incidentele deja înregistrate şi după propunerea Finlandei în materie). NATO studiază propunerea, fără a fi mulţumită de restrângerea ei doar la zborul cu transpondere deschise.

Deconflictualizarea, funcţionarea canalului de comunicare militară, reducerea riscurilor de declanşare a unor incidente şi de escaladare odată ele produse sunt principalele preocupări. Asta în timp ce pe tema legată de situaţia de securitate din Afganistan şi ameninţarea teroristă regională, NATO a comunicat continuarea susţinerii forţelor de securitate şi apărare afgane până în 2020 şi a reformelor promise de preşedintele Ghani şi de premierul Abdullah Abdulah.