Subiectul de dispută în care președintele Vladimir Putin a anunțat marți, din Kârgâzstan, utilizarea unui veto în Consiliul de Securitate(al șaptelea în 6 ani în favoarea lui Bashar al Assad), este unul extrem de delicat pentru că el a constituit în 2013 un casus beli, un motiv pentru declașarea unei intervenții americane în Siria împotriva regimului lui Bashar al Assad. Situația e cu atât mai complicată cu cât, la intervenția Rusiei și pe baza unei ezitări a lui Barack Obama de a interveni când a fost încălcată linia roșie, Moscova și Washingtonul ajunseseră la un acord bazat și pe o rezoluție de condamnare a Damascului oficial. Reluarea utilizării armelor chimice de către regimul de la Damasc împinge din nou tema în pragul redeschiderii subiectului intervenției directe a SUA în Siria.

Siria a utilizat arme chimice în august 2013, atunci când a lansat un atac cu gaz sarin în suburbiile Damascului, ocupate de către opoziție. În urma acestui episod, Moscova și Washingtonul au ajuns la un acord în Consiliul de Securitate prin care Siria preda toate armele chimice și se abținea de la utilizarea lor. Bashar al Assad a semnat acordul privind armele chimice, cu aceeeași ocazie, punându-și depozitele de arme chimice sub control internațional, acestea fiind transportate în afara Sirie și neutralizate. Doar așa a fost evitată atacarea Siriei de către SUA, și acest pas realizat cu critici majore la adresa președintelui Obama privind indecizia și renunțarea la propria linie roșie trasată.

Regimul sirian a încălcat angajamentul potrivit unei investigații comune convenite de Consiliul de Securitate, folosind armele chimice(pe care formal le predaseră) de cel puțin încă trei ori. De asemenea, ancheta comună a descoperit folosirea gazului muștar în august 2015 de către regim, un alt tip de armă chimică, concomitent cu utilizarea ei și de către Daesh/ISIS. Rusia a interpretat rezultatele și nu a fost de acord cu ele.

De această data vorbim despre un nou episod, de utilizare sistematică de data aceasta, a butoaielor cu clor în atacul asupra Alepului. Acțiunea a fost considerată “barbară” de către Ambasadorul SUA la ONU, care a întrebat retoric cât îl va mai acoperi Rusia pe Assad în încălcările dreptului international și propriilor sale angajamente. Situația e cu atât mai serioasă cu cât Donald Trump a avut, pe tot parcursul campaniei sale electorale, cuvinte de ocară și critici dure la adresa slăbiciunii predecesorului său, Barack Obama, cu ocazia episodului armelor chimice din Siria. Se consideră că indecizia de atunci a dus la apariția și dezvoltarea Daesh/Stat Islamic și a dus la pierderea inițiativei în Siria și Orientul Mijlociu în defavoarea Rusiei, punctul culminant fiind intervenția rusă din septembrie 2015. În plus, episodul armelor chimice din Siria, trasarea liniei roșii și renunțarea la atac la momentul depășirii acestei linii roșii, a fost considerat cel mai negru episod al administrației Obama, în opinia analiștilor americani de toate orientările, fiind explicabil doar de premiul Nobel pentru pace din începutul mandatului său.

Amenințarea unei măsuri dure e cu atât mai prezentă cu cât Ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, a fost chemat luni la Casa Albă. Ca urmare a acestei întrevederi, sunt de așteptat repoziționări interne la nivelul negocierilor din Consiliul de Securitate, în sensul obținerii condamnării Damascului, sau e posibil ca aceasta să fie oportunitatea noii Administrației Trump de a lua inițiativa și, pe baza încălcării acordului anterior convenit, să decidă intervenția directă în Siria împotriva regimului Al Assad. În orice caz, se prefigurează iminența unei acțiuni directe și decise a Washingtonului în Siria, fie de natură diplomatică și sancțiuni, fie militară, o intervenție care va marca substantial relațiile ruso-americane, subminând poziția Moscovei pe teren. De aici și intervenția de ultimă oră a președintelui Putin, care simte alunecarea situației din Siria spre o reașezare majoră, în baza unei initiative și eventual a unei intervenții americane directe.