Conceptul de „bere-vaccin”, testat de un cercetător din SUA. Cum ar trebui să funcționeze imunizarea fără injecții

Un virusolog de la Institutul Național de Cancer din Statele Unite a dezvoltat un concept experimental de imunizare prin consum, sub forma unei așa-numite „beri-vaccin”, bazate pe drojdie modificată genetic pentru a declanșa un răspuns imun. Inițiativa, prezentată într-un articol care nu a fost încă evaluat de experți, apare într-un context marcat de creșterea reticenței față de vaccinare, dar ridică întrebări legate de siguranță, etică și de modul în care o astfel de metodă ar putea fi primită de public.

„Bere-vaccin”, un concept neobișnuit de imunizare, fără injecții

Ideea propusă de cercetător pornește de la o metodă diferită de administrare a vaccinurilor, una care ar putea elimina necesitatea injecțiilor și ar putea schimba, cel puțin teoretic, modul în care este stimulată imunitatea organismului.

Conceptul folosește ingrediente deja întâlnite în produse alimentare, însă modificate în scop medical pentru a activa răspunsul imun. În centrul proiectului se află drojdia de bere, modificată genetic astfel încât să producă proteine virale inofensive, capabile să fie recunoscute de organism și să determine formarea de anticorpi.

Autorul acestui proiect este Chris Buck, virusolog în cadrul National Cancer Institute din Statele Unite. El a dezvoltat o bere experimentală care conține această drojdie modificată genetic și care, potrivit ipotezei de lucru, ar putea funcționa ca un vehicul pentru imunizare.

Noi acuzații în scandalul emailurilor Oanei Gheorghiu. Fostul șef al ADR ia în calcul sesizarea DNA

Revoluție în traficul din Capitală. Inteligența Artificială preia controlul în intersecții

Cum ar trebui să funcționeze „berea-vaccin”

Potrivit datelor prezentate, cercetătorul a modificat drojdia de bere pentru a produce proteine virale inofensive provenite de la poliomavirusul BK. Acest virus este asociat cu afecțiuni ale creierului și ale sistemului cardiovascular și poate deveni periculos mai ales în cazul persoanelor cu imunitate scăzută.

Proteinele produse de drojdie sunt similare celor utilizate în unele vaccinuri, iar sistemul imunitar le poate recunoaște și poate produce anticorpi de protecție. Potrivit autorului, avantajul acestei formule ar fi că drojdia protejează aceste proteine de aciditatea gastrică și permite eliberarea lor în intestin, acolo unde pot intra în contact cu mecanismele imunitare ale organismului. Astfel, ingestia produsului ar putea declanșa producerea de anticorpi fără administrare injectabilă. Ideea este prezentată ca o alternativă experimentală la vaccinarea clasică, dar deocamdată se află într-un stadiu incipient și nu a trecut prin etapele obișnuite de validare științifică necesare pentru utilizare largă.

Proiectul nu a fost evaluat de experți, ceea ce înseamnă că rezultatele și concluziile nu au trecut încă prin procesul științific standard de verificare independentă. Totodată, cercetarea este susținută parțial de un studiu realizat pe șoareci și finanțat de Institutele Naționale americane de Sănătate, NIH.

Inițiativa vine într-un moment în care, în Statele Unite și în alte țări, reticența față de vaccinare a fost asociată cu reapariția unor boli prevenibile, inclusiv rujeola. În acest context, cercetătorul încearcă să propună o formulă care ar putea fi mai ușor acceptată de unele categorii de persoane care evită vaccinarea convențională. Totuși, faptul că proiectul se bazează pe date preliminare și nu pe studii clinice solide pe oameni este una dintre principalele limite semnalate de comunitatea științifică.

Vaccinare. Sursă foto: Unsplash

Autoexperimentarea cercetătorului și rezultatele invocate

Chris Buck a testat personal această abordare, consumând între una și două halbe de bere pe zi, timp de cinci zile consecutive. Ulterior, el și-a administrat două doze de rapel similare, la cinci și la șapte săptămâni distanță.

Cercetătorul a declarat jurnaliștilor de la The Times că nu a avut efecte adverse semnificative după această procedură. În plus, analizele de sânge au indicat producerea de anticorpi împotriva a două tipuri de poliomavirus BK, asociate cu risc de cancer de vezică urinară.

Aceste rezultate sunt prezentate de autor ca un argument în favoarea continuării dezvoltării conceptului, însă ele nu sunt suficiente pentru a demonstra eficiența și siguranța metodei la scară largă. Autoexperimentarea rămâne un demers controversat, iar concluziile trase dintr-un astfel de test sunt, în mod evident, limitate.

Pentru a continua cercetările, Chris Buck a înființat o organizație non-profit, Gusteau Research Corporation. Scopul acesteia este producerea moleculelor necesare pentru acest tip de vaccin și continuarea testelor legate de viabilitatea conceptului. Prin această structură, cercetătorul încearcă să ducă mai departe proiectul și să obțină date suplimentare care să arate dacă metoda poate deveni, în viitor, o alternativă reală pentru anumite forme de imunizare. Deocamdată, însă, proiectul rămâne unul experimental, iar drumul până la o eventuală aplicare practică este lung.

Probleme etice și rezerve în comunitatea științifică

Proiectul nu a atras doar curiozitate, ci și numeroase rezerve. Un comitet de etică din cadrul NIH a respins inițial ideea ca cercetătorul să se testeze singur. Ulterior, acesta a fost plasat în concediu administrativ plătit, în luna februarie, în contextul unei investigații al cărei obiect nu a fost făcut public, potrivit Science News.

Acest episod a amplificat semnele de întrebare legate nu doar de siguranța metodei, ci și de modul în care a fost gestionată cercetarea. În paralel, mai mulți specialiști au atras atenția că o astfel de inițiativă ar putea amplifica neîncrederea în vaccinuri, mai ales dacă este prezentată într-o manieră spectaculoasă înainte ca eficiența și siguranța să fie demonstrate riguros.

Specialiști în virusologie de la University of Michigan Medical School au arătat că orice proiect de acest tip trebuie analizat și prin prisma efectului pe care l-ar putea avea asupra încrederii publice. Din această perspectivă, nu este vorba doar despre date biologice sau medicale, ci și despre impactul social al modului în care este comunicată o astfel de idee.

Oamenii sunt reticenți când aud de acestă metodă

Pe de o parte, cercetătorul care a dezvoltat conceptul susține că unele persoane reticente la vaccinare s-au arătat interesate de această metodă de „vaccinare”. El argumentează că anumite alimente pot avea proprietăți similare medicamentelor și că, dacă un produs este deja prezent în alimentație și nu ridică probleme cunoscute, ar putea fi considerat sigur în anumite condiții. Pe de altă parte, această logică nu elimină incertitudinile majore. Nu este clar dacă avantajele potențiale ale unei asemenea abordări sunt suficiente pentru a justifica riscurile și necunoscutele asociate. În plus, ideea folosirii berii ca suport pentru imunizare complică și mai mult discuția, în condițiile în care consumul de alcool este asociat, în general, cu un risc crescut de cancer.

Acest aspect este cu atât mai sensibil cu cât datele arată că peste jumătate dintre adulții americani consumă alcool. În aceste condiții, orice discuție despre un produs care ar combina un posibil efect medical cu un produs alcoolic trebuie analizată atent, atât din punct de vedere științific, cât și din perspectiva sănătății publice.

Conceptul de „bere-vaccin” propune o direcție neobișnuită de cercetare, într-un moment în care dezbaterea despre vaccinare este deja tensionată. Ideea unei imunizări prin consum, fără injecții, poate părea atractivă pentru anumite categorii de public, însă proiectul este deocamdată departe de a demonstra că poate deveni o soluție sigură și eficientă.

În forma actuală, inițiativa dezvoltată de Chris Buck rămâne un experiment care atrage atenția prin originalitate, dar care este însoțit de întrebări serioase privind validarea științifică, etica cercetării, siguranța utilizării și efectul pe care l-ar putea avea asupra încrederii publice în vaccinuri.