E vorba de Oficiul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați de la Geneva. Potrivit ziarului italian Il Giornale, aceste două organizații au ieșit recent la rampă criticând, țineți-vă bine, țările europene pentru ceea ce ele consideră a fi o încălcare a dreptului internațional umanitar – decizia de a respinge refugiații și alți imigranți din Mediterana.

Mai mult, Oficiul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați de la Geneva solicită deschiderea porturilor și întoarcerea vaselor umanitare  de salvare în Mediterana.

Îngrijorările șefilor Națiunilor Unite cu privire la politicile aplicate de țările Uniunii Europene în Mediterana s-au declanșat după ce au apărut informații potrivit cărora bărcile cu refugiați și imigranți au fost „respinse în mod coordonat”, iar apelurile către centrele  de salvare nu au primit niciun răspuns.

„Se presupune că apelurile SOS au fost ignorate, iar ajutorul a fost refuzat în mod deliberat. Drept urmare, ONU a fost „profund îngrijorată”, a declarat Rupert Colville, purtătorul de cuvânt al Biroului pentru Drepturile Omului al ONU.

Dacă aceste rapoarte au fost confirmate, se pune întrebarea dacă țările în cauză respectă drepturile omului, a concluzionat Colville. Acuzațiile organismelor ONU vizează în primul rând țări precum Grecia sau Malta, care ar împinge bărcile imigranților și refugiaților spre apele internaționale sau chiar le-ar trimite înapoi în Libia.

Acțiunea organismelor ONU pare, de altfel, coordonată. La puțin timp după Rupert Colville , a ieșit la rampă și purtătorul de cuvânt al UNHRC, Charlie Yaxley. Acesta  a criticat că blocarea ultimelor nave de salvare umanitare- Alan Kurdi și Aita Mari- în Italia.

Potrivit lui Yaxley, aceste  măsuri „au pus în în pericol viața umană”.

Italia și Malta au încetat să mai primească navele umanitare de salvare n porturile lor din 9 aprilie, ca urmare a pandemiei COVID-19.

În această săptămână, Italia a confiscat nava de salvare germană Alan Kurdi din cauza „mai multor nereguli” care ar putea pune în pericol oamenii de la bord. La începutul lunii aprilie, Alan Kurdi a preluat 146 de migranți în largul coastei Libiei înainte ca o navă italiană să preia salvarea pentru a oferi îngrijiri sporite din cauza problemelor legate de coronavirus.

Cu toată criza de sănătate, numărul imigranților care pleacă din Libia spre Europa a crescut rapid în primele trei luni ale anului, comparativ cu anul precedent. S-au înregistrat deja aproape 4.000 de noi sosiri din ianuarie până în martie. Acest lucru s-a datorat în parte vremii bune, dar și situației din ce în ce mai haotice din Libia, susține Yaxley. Niciun refugiat nu ar trebui să fie returnat în această țară, deoarece Libia nu oferă  „siguranță”, a adăugat el.

Între timp, directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Migrație (OIM), António Vitorino, a avertizat joi la Geneva să nu înceteze migrația legală din cauza COVID-19, care s-a oprit aproape în toată lumea. Acest lucru va fi foarte negativ pe termen lung, a avertizat Vitorino, deoarece contrabandiștii și traficanții profită de situația refugiaților.

În ceea ce-l privete pe coordonatorul intervențiilor de urgență ale Națiunilor Unite, Mark Lowcock, acesta a declarat joi că estimează că finanțarea totală pentru următoarele 12 lumi ar trebui să se cifreze la aproximativ 90 de miliarde de dolari.

Că organizația Națiunilor Unite face eforturi de ani de zile să amplifice fluxurile migratorii și că milioane de imigranți economici profită de acordurile internaționale cu privire la refugiați e un fapt pe care probabil îl știți.

Pentru ștabii de la ONU nu contează nici că cele mai apropiate porturi sigure de bărcile care pleacă de pe coasta libianp nu se află în Europa, nici faptul că până și libertatea de mișcare a cetățenilor UE este limitată din cauza pandemiei. Ei vor una și bună – ca imigranții să ajungă în Europa. Unii ar spune că ONU e intrumentul Planului Kalergi. Eu spun că e vorba de convingerile comuniste ale unor oameni care au ajuns să conducă ONU.

O să vă dau un singur exemplu- socialista chiliană Michelle Bachelet, fost președintă a acestei țări.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE