De la 50.000 de angajați la un singur furnal. Povestea dramatică a combinatului de la Galați

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Combinatul siderurgic Galați a fost una din marile unități economice ale României socialiste. Decăderea sa a început după Revoluție, în timp ce România se înscrisese pe traiectoria integrării europene. Deși putea fi salvat, combinatul a ratat două privatizări. Care este, până la urmă, povestea sa?

Combinatul de la Galați, istoria de dinainte de 2001

La Galați, conducerea PMR, mai exact liderul partidului Gheorghe Gheorghiu Dej a dorit să aibă un combinat puternic siderurgic. Îl recomanda plasarea strategică lângă Dunăre, dar și în proximitatea URSS. Eraa asigurată aprovizionarea. Plenara din 1958 a decis construcția. Evident, URSS a fost solicitată să ofere finanțare, dar a refuzat. Atunci, Dej a decis să caute bani în Occidentul „capitalist”.

Construcția a început din 1960 și a durat până în 1966. Întregul ansamblu ocupa o suprafață de 1600 hectare.  În 1961, a fost construit primul laminor. Următoarele trei au fost gata în 1966.  În anii 60, s-au construit 5 furnale.  Cel mai mare dintre furnale, al 6-lea, a fost construit în 1981. A avut un volum de 3500 m³.  Gheorghe Gheorghiu Dej a decedat la 19 martie 1965. Succesorul său, Nicolae Ceaușescu, liderul PCR din 1965, a tăiat panglica inaugurală. În epoca de glorie, combinatul a avut 50 000 angajați și era al doilea combinat de producere a tablei, din Blocul de Est.

Sursă foto: Arhiva EvZ

Dezastrul de la Galați a început în anii 90 ai secolului XX

În 1997, se estima că erau peste 1400 firme „căpușă”. Ele contractau producția de tablă la un preț sub cel de producție, ceea ce însemna din start pierderea. Firmele vindeau tabla la preț mult mai mare. Evident, erau „unși” responsabilii financiari ai statului iar surplusul intra în conturile firmelor. Combinatul lucra pe pierdere.

În 2001, situația a ajuns la limită și s-a decis privatizarea. În 2001, mai avea 27 000 angajați. Chiar în pierdere, producția sa se cuantifica în 5% din PIB-ul României. Exportul prelua 50% din producție. Prin economia pe orizontală, producția de la Sidex contribuia la funcționarea a 25% din economia națională.

În 2001, Guvernul Năstase vinde Combinatul redenumit în anii 90 ai secolului XX, Sidex Galați, omului de afaceri indian Lakshmi Mittal, care deținea Mittal Steel. Noul combinat s-a numit Arcelor Mittal. S-a scris în epocă despre faptul că însuși Premierul laburist britanic de atunci, Tony Blair ar fi fost implicat în activitățile de lobby pentru această tranzacție.

Criza din perioada 2014-2019 „pune capac”

Mittal trebuia să plătească 77 milioane euro. Dacă s-ar fi tăiat combinatul la fier vechi, se puteau obține 200-250 de milioane  de euro. Mittal plătește o tranșă de 25 milioane euro și cere statului ca o condiție, să rezolve litigiile de dinaintea cumpărării. Guvernul nu mai primește și restul de bani ci oferă lui Mittal ajutoare mergând până la 3 miliarde dolari.

În 2002, Arcelor Mittal are profit de 60 milioane dolari. Urmează criza energetică și pierderile se țin lanț. Sunt concediați  4500 oameni. În 2014, mai lucrau 7 000 oameni.

Intevenția Comisiei Europene din 2019

În 2019, Comisia Europeană intervine la Galați. În iulie 2019, Guvernul  acceptă sfaturile Comisiei Europene ca Mittal să cedeze activele  combinatului de la Galați către Nippon Steel. A urmat apoi vânzarea către GFG Alliance, grup controlat de către omul de afaceri Sanjeev Gupta.

Afacerea a avut următorul curs. Mittal a depus într-un cont „escrow”. Acest cont este  depozit bancar colateral și temporar. Prin această garanție de siguranță, a  treia parte neutră (de regulă o bancă) indisponibilizează o sumă de bani până în momentul în care cele  două părți implucate în afacere își îndeplinesc obligațiile contractuale.

Sanjeev Gupta s-a angajat că va construi o oțelărie modernă electrică. Ea urma să producă  3 milioane tone oțel anual. Furnalele 1,2,3,4 au fost demolate încă din anii 90-2000 pentru a se regândi producția. Furnalul 6 a fost detonat în 2014. Furnalul 5, singurul rămas în picioare a lucrat până în 2023.

Sanjeev Gupta nu și-a respectat angajamentele.  Sanjeev Gupta, declara Petrișor Peiu care  a ocupat funcția de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC SIDEX SA Galaţi în perioada 1999-2000, ar fi primit 750 milioane lei de la Eximbank. Evident,investiția promisă nu s-a materializat iar Furnalul 6 a fost lăsat cu oțelul neprocesat în interiorul lui. Așa s-a scris istoria Combinatului Galați în intervalul 1966-2023.