Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Combatantul Marin Lungu a fost cel mai tânăr soldat pe frontul unui război mondial. Ajuns la maturitate general, ne-a părăsit acum câteva zile. Pe 12 septembrie 2026, Cimitirul Ghencea III va fi locul unde cei care l-au prețuit, respectat îi vor aduce ultimele omagii pe această lume. În urma lui, rămân curajul, devotamentul, eroismul. Avea 9 ani când a lucrat în structurile de cercetare-informații pe Frontul de Vest. A privit moartea în ochi când alți copii încă mai citesc cărți de povești sau urmăresc filme sau desene animate. În 1944-1945, însă, era altfel. Iar Marin Lungu și-a îndeplinit datoria. A trecut în rezervă în 1986. A fost general-maior în retragere.
Combatantul născut în Neatârnarea, luptător pentru neatârnare
Combatantul copil de trupă Marin Lungu a văzut lumina zilei în data de 21 ianuarie 1936, în satul Neatârnarea, județul interbelic Tulcea. Crescut doar de mama sa, infirmieră Crucea Roșie și de bunicii materni, a avut o existență grea. Bunicul matern, veteran al Războiului de Reîntregire l-a sfătuit ca după moartea bunicilor să meargă spre o unitate militară în calitate de copil de trupă.
Accest lucru s-a petrecut când a împlinit 7 ani, în plin război pe Frontul de Est, în anul 1943. Marin Lungu a devenit copil de trupă la Regimentul 40 Infanterie Medgidia. Actul de la 23 august 1944 a găsit unitatea sa în compunerea Diviziei 9 Infanterie. A fost angajată pe Frontul de Vest. Isteț, având simțuri ascuțite, s-a calificat pentru postul de cercetaș. Un copil pe cărările războiului putea trece ușor neobservat.Experiența lui de front a fost prezentată parțial în două filme, Prea mic pentru un război atât de mare și Noi cei din Linia 1.
Credit foto: Facebook MAPN
Combatantul care a devenit spion militar
Combatantul copil s-a întrecut pe sine. Superiorii săi au remarcat că se descurca perfect în rolul unui copil de surdo-mut. Se deghiza foarte bine îmbrăcat în zdrențe. Mult timp, a trecut neobservat printre unitățile naziste și horthyste în Transilvania. După 25 octombrie, a luptat în Ungaria și Cehoslovacia. Prinsese la instrucție noțiunile de bază maghiare și germane pentru front. Nu folosea niciun instrument de scris. Din ochi aprecia efectivele pe lângă care trecea. Făcea un nod la sfoar pentru tancuri și blindate și cu ajutorul unui cui trăgea o linie pe cureaua cu care umbla încins. Marca vagoanele cu muniții și arme. Folosea bucățele de lemn, pietricele pentru alte cuantificări de tipuri de efective militare.
Cumpăna morții și prizonieratul caporalului Marin Lungu, care avea 9 ani
Combatantul copil de trupă a fost soldat la șapte ani, fruntaș la 8 și caporal la 9 ani. A trecut printr-o cumpănă în primăvara anului 1945, în Cehoslovacia. Cercetașii naziști, atenți la orice mișcare pe fondul retragerii neîntrerupte, au început să fie mult mai atenți la civili. Așa l-au reperat în apropierea unui punct de rezistență. Știa ce avea de făcut. Ducea cu el și un aparat telefonic cu fir. A raportat că se apropiau soldați de el, a primit ordinul să pună greanda sub receptorul telefonului abandonat, armată pentru autodetonare.
A reușit să se depărteze. A fost intecerptat și dus într-un lagăr din Cehoslovacia. Aici, a fost îngrijit de o deținută evreică. La 9 mai 1945, caporalul de 9 ani Marin Lungu a fost descoperit subnutrit de călugărițele catolice de la Crucea Roșie. Ele veniseră cu trupele americane eliberatoare. Amintindu-și de mama lui, le-a povestit cine era și apoi a fost ajutat să își găsească unitatea.
În vara anului 1945, ultimele loturi de militari români au venit acasă de pe Frontul de Vest. Pe pieptul caporalului Marin Lungu străluceau decorațiile: ”Crucea Serviciul Credincios, clasa a II-a”; ”Medaliile: Serviciul Credincios, clasa a II-a”; ”Bărbăție și Credință, clasa a II-a”; ”Virtutea Militară de Război, clasa I”.
Tristul epilog al unui general român, veteran la 9 ani
Combatantul Marin Lungu a murit pe 10 septembrie 2026, la 90 de ani, După război, și-a continuat studiile militare, a parcurs treptele ierarhiei militare până la gradul de general în Ministerul Afacerilor Interne. A avut și un Doctorat în Istorie. A împărtășit unor generații de militari experiențele sale din război, în calitate de profesor. Ca veteran în retragere, generalul-maior Marin Lungu nu mai vedea aproape deloc. A locuit într-o locuință socială. Și-a purtat cu greu existența din cauza afecțiunilor de la mâini, de la picioare. A trăit cu mândria că și-a făcut datoria față de țară.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Onor la Tricolor!
Recomandările noastre
