Ca și în Războiul de Reîntregire, în Al  Doilea Război Mondial, copiii au luptat în Armata Română. Unul dintre ei, a fost și cel mai tânăr soldat aflat în matricolele militare ale Armatei, Marin Lungu, azi general-maior în retragere, care a împlinit 88 de ani

Copilul de trupă Marin Lungu, născut la Neatârnarea, a luptat pentru neatârnarea neamului său

Copilul de trupă Marin Lungu a văzut lumina zilei în data de 21 ianuarie 1936, în satul Neatârnarea, județul interbelic Tulcea. Crescut doar de mama sa, infirmieră Crucea Roșie și de bunicii materni, a avut o existență grea. Bunicul matern, veteran al Războiului de Reîntregire l-a sfătuit ca după moartea bunicilor să meargă spre o unitate militară în calitate de copil de trupă.

Accest lucru s-a petrecut când a împlinit 7 ani, în plin război pe Frontul de Est, în anul 1943. Marin Lungu a devenit copil de trupă la Regimentul  40 Infanterie Medgidia.  Actul de la 23 august 1944 a găsit unitatea sa în compunerea Diviziei  9 Infanterie, care a fost angajată pe Frontul de Vest. Isteț, cu simțuri ascuțite, s-a calificat pentru postul de cercetaș. Un copil pe cărările războiului putea trece ușor neobservat.

Experiența lui de front a fost prezentată parțial în două filme, Prea mic pentru un război atât de mare și Noi cei din Linia 1.

Copilul de trupă, devenit spion în liniile inamice

Superiorii săi au remarcat că se descurca perfect în rolul unui copil de surdo-mut,  se deghiza foarte bine îmbrăcat în zdrențe. Mult timp, a trecut neobservat printre unitățile naziste și horthyste în Transilvania,  apoi, după 25 octombrie, în Ungaria și Cehoslovacia. Prinsese la instrucție noțiunile de bază maghiare și germane pentru front. Nu folosea niciun instrument de scris. Din ochi aprecia efectivele pe lângă care trecea, făcea un nod la sfoar pentru tancuri și blindate și cu ajutorul unui cui trăgea o linie pe cureaua cu care umbla încins, marcând vagoanele cu muniții și arme.

 Copilul de trupă capturat, supraviețuiește miraculos

Copilul de trupă, soldat la șapte ani, fruntaș la 8 și caporal la 9 ani, a trecut printr-o cumpănă în primăvara anului 1945, în Cehoslovacia.  Cercetașii naziști, atenți la orice mișcare pe fondul retragerii neîntrerupte, au început să fie mult mai atenți la civili. Așa l-au reperat în apropierea unui punct de rezistență. Știa ce avea de făcut. Ducea cu el și un aparat telefonic cu fir. A raportat că se apropiau soldați de el, a primit ordinul să pună greanda sub receptorul telefonului abandonat, armată pentru autodetonare.

A reușit să se depărteze, dar a fost intecerptat și dus într-un lagăr din Cehoslovacia. Aici, a fost îngrijit de o deținută evreică. La 9 mai 1945, caporalul de 9 ani Marin Lungu a fost descoperit subnutrit de călugărițele catolice de la Crucea Roșie care veniseră cu trupele americane eliberatoare. Amintindu-și de mama lui, le-a povestit cine era și apoi a fost ajutat să își găsească unitatea.

În vara anului 1945, ultimele loturi de militari români au venit acasă de pe  Frontul de Vest. Pe pieptul caporalului Marin Lungu străluceau decorațiile: ”Crucea Serviciul Credincios, clasa a II-a”; ”Medaliile: Serviciul Credincios, clasa a II-a”; ”Bărbăție și Credință, clasa a II-a”; ”Virtutea Militară de Război, clasa I”.

Epilog

Caporalul Marin Lungu are astăzi 88 de ani, După război, și-a continuat studiile militare, a parcurs treptele ierarhiei militare până la gradul de general. Azi, ca veteran în retragere, generalul-maior Marin Lungu nu mai vede aproape deloc, locuiește într-o locuință socială, își poartă cu greu existența din cauza afecțiunilor de la mâini, de la picioare, trăind din amintirile sale de veteran al celui de Al Doilea Război Mondial.