Generalul Alexandru Averescu. sursa: arhiva
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Mareșalul Alexandru Averescu a decedat la București, pe 2 octombrie 1938. Mareșalul Alexandru Averescu rămâne prototipul militarului de prestigiu care a reușit și în viața politică. I s-au reproșat multe, dar nu că ar fi fost vreodată șovăielnic sau lipsit de patriotism în viața politică.
Mareșalul Averescu, apoteoza unui erou
Prin Decretul Regal Nr. 1678/1927 , i s-au conferit drepturile aferente unui erou de război. Membru de Onoare al Academiei Române, Mareșalul Alexandru Averescu a decis să se retragă din viața politică. A fost crunt dezamăgit de cursul evenimentelor de după anul 1927. A simpatizat tacit la revenirea fostului principe Carol pe tron. Asta deși, acesta renunțase în 1926 la succesiune.
Regele Carol al II-lea a fost conștient că generalul Averescu n-a încurajat condamnarea lui ca dezertor după episodul fugii la Odessa în 1918. De aceea, la 14 iunie 1930 el i-a oferit lui Avrescu bastonul de Mareșal.
Mareșalul Averescu, ascensiunea unui militar de carieră
Mareșalul Alexandru Averescu a văzut lumina zilei în Basarabia de Sud (Bugeac), lângă Ismail, în data de 9 martie 1859. Regiunea de Sud a Basarabiei a fost între 1856 și 1878, parte a Moldovei, ulterior a României. Deși fusese inițial destinat carierei preoțești, faptul că era fiu de ofițer s-a dovedit o chemare mai mare. A fugit din Seminarul teologic, a devenit jandarm-călare voluntar într-o unitate locală.
A urcat constant și rapid treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), căpitan (1889), maior (1894), locotenent-colonel (1898) general de brigadă (1906), general de divizie (1912), general de corp de armată (1917), mareșal (14 iunie 1930). Asta în ciuda diferendelor personale pe care Averescu le-a avut cu generalul Constantin Prezan șeful Marelui Cartier General al Armatei Române.
Eroul de război
Mareșalul Alexandru Averescu a încercat în calitatea sa de Șef al Marelui Cartier General (1911-1913) să îndrepte deciziile conducerii politice spre necesitatea de a se face o reformă agrară. Trăise ca ofițer superior drama reprimării Răscoalei țărănești din 1907. Oricare ar fi fost acțiunile externe de subminare a integrității statului român, Averescu a înțeles că viața grea a țăranilor a dus la accelerarea revoltei. A insistat în 1917, ca Regele Ferdinand să promită la Iași, reforma agrară și reforma electorală. Iar Regele Ferdinand a mers „pe mâna lui Averescu”. Și, evident, a câștigat. Viitorul mareșal a fost supranumit ”Tătuca Soldaților”. Asta, pentru soldații au știut că datorită lui au primit pământ în 1921, ca veterani ai „Marelui Război”. Același supranume îl va avea generalul Gheorghe Avramescu în Al Doilea Război Mondial.
Generalul de Divizie Alexandru Averescu a avut comanda acțiunilor din Bulgaria în vara anului 1913. Atunci, România a primit Cadrilaterul prin Pacea de la București din 10 august 1913. Generalul Alexandru Averescu a primit în 1916, la intrarea României în Marele Război, Comanda Armatei a 2-a. A conceput și a coordonat atacul de la Flămânda, inițiat după înfrângerea de la Turtucaia.
Armata a 2-a sub comanda generalului de divizie Alexandru Averescu (Tătuca Soldaților”) a salvat România în marile bătălii din vara anului 1917 la Mărăști ( 11/24 iulie 1917 și 19 iulie/1 august 1917) și Oituz ( 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917 ).
Omul politic de sacrificiu
După Marele Război, Mareșalul Alexandru Averescu s-a implicat în salvarea Basarabiei din ghearele contrarevoluției și anarhiei bolșevice. Armata Română a trecut Prutul la cererea conducerii Sfatului Țării de la Chișinău. A securizat infrastructura militară a Basarabiei și a peveni abuzurile trupelor țariste lovite de anarhie asupra populației românești.
După Marele Război, Mareșalul Alexandru Averescu a fondat la cererea liderului PNL Ionel Brătianu, Liga Poporului. PNL avea nevoie de o perioadă de opoziție pentru a se regenera politic. Mareșalul Alexandru Averescu a devnit Președinte al Consiliului de Miniștri de trei ori: ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927. Fără rolul său politic, cel mai probabil, PNL nu ar fi reușit să se regenereze pentru a domina politic perioada interbelică.
Mareșalul Averescu a reușit să facă tranziția de la Vechiul Regat la România Mare. Vorbim de o tranziție de la guvernarea de război, la guvernarea democratică. Aceasta s-a consolidat apoi prin Guvernul Ionel Brătianu. Acesta a funcționat în perioada 1922-1926. Atunci s-a adoptat Constituția din 1923. Reforma agrară din 1921 a fost considerată ca fiind meritul exclusiv al eforturilor lui din perioada Marelui Război de Reîntregire. A fost cea mai radicală și cuprinzătoare reformă agrară din Sud-Estul Europei.
Recomandările noastre
