Mareșalul Alexandru Averescu - 166 ani de la naștere

Mareșalul Alexandru Averescu - 166 ani de la naștere. A fost eroul Bătăliei de la Mărăști din Războiul Reîntregirii.

Mareșalul Alexandru Averescu a fost o figură esențială a clădirii României Mari din punct de vedere politic, economic, social și militar.

Mareșalul Alexandru Averescu  - originea, studiile și debutul carierei militare

Mareșaul Alexandru Averescu a văzut lumina zilei în Basarabia de Sud (Bugeac), lângă Ismail, în data de 9 martie 1859.  Regiunea de Sud a Basarabiei a fost între 1856 și 1878, parte a Moldovei, ulterior a României. Deși fusese inițial destinat carierei preoțești, faptul că era fiu de ofițer s-a dovedit o chemare mai mare. A fugit din Seminarul teologic, a devenit jandarm-călare voluntar într-o unitate locală.

Alexandru Averescu a făcut studii militare la Mânăstirea Dealu, după care a fost trimis la specializare la Torino. Acolo va absolvi cursurile militare în 1886. A devenit fițer de stat major. Numai după 6 ani de carieră militară, a fost numit profesor la Școala de Ofițeri de Cavalerie.

A urcat constant și rapid treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), căpitan (1889), maior (1894), locotenent-colonel (1898) general de brigadă (1906), general de divizie (1912), general de corp de armată (1917), mareșal (14 iunie 1930).

Mareșalul  Alexandru Averescu, preliminariile Marelui Război

Mareșalul Alexandru Averescu a fost din 1894 a Comandantul Școlii Superioare de Resbel, precursoarea Unviersității Naționale de Apărare de astăzi. A fost trimis ca atașat militar la Berlin în perioada 1895-1898. A comandat Regimentul 5 Roșiori până în  anul 1899. A trecut apoi la comanda Secției de Organizare-Mobilizare a Statului Major General până în anul 1904. A deținut portofoliu de Ministru de Război în Guvernul D A Sturdza. În această  poziție, a participat  la acțiunile de  reprimare a răscoalei din 1907.

Totuși, a ajuns la concluzia că problema țărănească devenise  una care nu putea fi reprimată violent, la infinit.Conștient că țăranii au compus dintotdeauna „oastea cea mare”, viitorul mareșal Alexandru Averescu a încercat în calitatea sa de Șef al Marelui Cartier General (1911-1913) să îndrepte deciziile conducerii politice spre necesitatea de a se face o reformă agrară.

Generalul de Divizie Alexandru Averescu a avut comanda acțiunilor din Bulgaria în vara anului 1913. Atunci,  România a primit Cadrilaterul prin Pacea de la București din 10 august 1913. Generalul Alexandru Averescu a primit în 1916, la intrarea României în Marele Război, Comanda Armatei a 2-a. A conceput și a coordonat atacul de la Flămânda, inițiat după înfrângerea de la Turtucaia.

Mareșalul și Marele Război

Mareșaul Alexandru Averescu a insistat pe lângă Regina Maria și Regele Ferdinand până în 1918, să se facă reforma agrară după Război. Regele Ferdinand a acceptat și a promis în Refugiul de la Iași în 1917 că după război se va da pământ țăranilor.  Armata a 2-a sub comanda generalului de divizie Alexandru Averescu (Tătuca Soldaților”) a salvat România în marile bătălii din vara anului 1917 la Mărăști ( 11/24 iulie 1917 și 19 iulie/1 august 1917) și Oituz ( 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917 ).

Asta în ciuda diferendelor personale pe care Averescu le-a avut cu generalul Constantin Prezan șeful Marelui Cartier General al Armatei Române.

Mareșalul ca om politic

După  Marele Război, Mareșalul Alexandru Averescu s-a implicat în salvarea Basarabiei din ghearele contrarevoluției și anarhiei bolșevice. Armata Română a trecut Prutul la cererea conducerii Sfatului Țării de la Chișinău. A securizat infrastructura militară a Basarabiei și a peveni abuzurile trupelor țariste lovite de anarhie asupra populației românești. După  Marele Război, Mareșalul Alexandru Averescu a fondat la cererea  liderului PNL Ionel Brătianu, Liga Poporului. Mareșalul Alexandru Averescu a devnit  Președinte al Consiliului de Miniștri de trei ori: ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927.

Mareșalul Averescu a reușit să facă tranziția de la Vechiul Regat la România Mare. Vorbim de o tranziție de la guvernarea de război, la guvernarea democratică. Aceasta s-a consolidat apoi prin Guvernul Ionel Brătianu. Acesta a funcționat în  perioada 1922-1926. Atunci s-a adoptat Constituția din 1923. Reforma agrară din 1921 a fost considerată  ca fiind meritul exclusiv al  eforturilor lui din perioada Marelui Război de Reîntregire. A fost cea mai radicală și cuprinzătoare reformă agrară din Sud-Estul Europei.

Mareșalul Alexandru Averescu în memoria contemporanilor

Prin Decretul Regal Nr. 1678/1927 , i s-au conferit drepturile aferente unui erou de război. Membru de Onoare al Academiei Române, Mareșalul Alexandru Averescu a decis să se retragă din viața politică. A fost crunt dezamăgit de cursul evenimentelor de după  anul 1927. A simpatizat tacit la revenirea fostului principe Carol pe tron. Asta deși, acesta  renunțase în 1926 la succesiune.

Regele Carol al II-lea a fost conștient că generalul Averescu n-a încurajat condamnarea lui ca dezertor după episodul fugii la Odessa în 1918. De aceea,  la 14 iunie 1930 el i-a oferit lui Avrescu bastonul de Mareșal. A fost onorat cu acest grad o dată cu rivalul său de o viață. generalul Constantin Prezan.

Mareșalul  Averescu a locuit în București pe Șoseaua Kisselef. Din cauza unei boli necruțătoare și a vârstei destul de înaintate, la 79 de ani, Mareșalul s-a stins din viață la data de 2 octombrie 1938.