Din cuprinsul articolului
„Războiul sfânt” pentru Basarabia, demontat de sovietici în 1991! De regulă, pe 21-22 iunie 1941 nostalgicii și admiratorii lui Antonescu prind glas. Reapare teza despre „Războiul sfânt”, „Cruciada contra bolșevismului” și altele asemenea.
Se știe faptul că românii nu contau prea mult în acțiunile militare din cadrul Planului Barbarossa. Planul și așa se declanșase cu 50 de zile mai târziu decât se dorise inițial. Asta însemna că venirea „iernii rusești”, timpurie, nu ar fi găsit Wehrmachtul atât de aproape de Moscova cum se dorea.
„Războiul sfânt” și dovezile publicate la 50 de ani de la momentul 22 iunie 1941, de sovietici
URSS se prăbușea, rușii știau că putea urma un val de simpatie pentru regimurile de dinaintea instalării comunismului iar arhivele rusești se deschiseseră pe plan intern, deci autorii agreați de Kremlin puteau avea acces.
Pravda a publicat hărțile lui Alfred Rosenberg despre organizarea postbelică în Rusia dacă naziștii câștigau. Pravda se putea citi până în 1991 la sediul Ambasadei URSS. Bibliotecile naționale din București sigur au colecția ziarului din acei ani. Rușii erau pregătiți să demonteze „mitul războiului sfânt” pe care Antonescu îl construise în 1941-1944 și pe care mulți au dorit să-l reînvie după 1990.
„Războiul sfânt” nu exista pentru Alfred Rosenberg
Hitler avea alte planuri cu teritoriile românești de peste Prut și acestea nu prevedeau ca ele să revină la România.
Cel puțin aceasta reiese din schițele de hărți ale Gauleiter-ului pentru Teritoriile Ocupate din Răsărit, Alfred Rosenberg, ideolog nazist (12 ianuarie 1893, Tallin, Estonia- 16 octombrie 1946, Nurnberg, Germania). Aceste teritorii urmau să se constituie după „Victoria Finală” ca zone independente economice libere, Rusia urma să fie ceva în jurul Moscovei.
Am reușit să văd acele schițe în 1991, descrise într-un articol din Magazin Istoric, din iunie 1991, publicat de Pavel Mocanu, la paginile 31-32. Articolul cita hărțile desenate de Alfred Rosenberg publicate în 1990-1991 de ziarul rusesc Pravda.
Guvernământul militar românesc în „teritoriile românești sfinte eliberate”
Să nu uităm că în toamna lui 1941, după așa zisa eliberare a teritoriilor cedate rușilor în 1940, se instaurează un guvernământ militar, inclusiv în Transnistria care cuprinde și Bugeacul și Odessa care este capitala Transnistriei. „Războiul sfânt” înregistrase o victorie de etapă prețioasă, dar administrarea rămânea militară!
De ce era nevoie de administrație militară dacă Antonescu era sigur de Hitler sau sigur de victorie? O administrație civilă ca înainte de 26 iunie 1940 cel puțin în teritoriile românești ar fi arătat că Antonescu era sigur pe el. Evident, Transnistria putea fi ocupată militar, pentru că românii nu avuseseră acolo niciodată autoritate.
Cucerirea Odessei a fost chiar și pentru germani un lux costisitor pe care i l-au permis lui Antonescu. Crimele în masă de acolo, contra evreilor au reprezentat o pată greu de șters de pe blazonul Armatei Române fiindcă au fost crime de război. Aruncarea în aer a comandamentului militar românesc din Odessa a arătat pe ce nisipuri mișcătoare era administrația românească.
