De ce nu trebuie să cădem în capcana propagandei și a mitului „Maica Rusia”. Avertismentul istoricului Ioan Aurel Pop

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Pe fondul prelungirii războiului din Ucraina, fostul președinte al Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, atrage atenția asupra unui fenomen periculos care prinde contur în societatea românească: creșterea unei simpatii nejustificate față de Rusia.

Într-o analiză amplă și tăioasă, acesta demontează mitul „binefacerilor” rusești, amintind că istoria relațiilor bilaterale este marcată exclusiv de rapturi teritoriale, jafuri și trădări. Nemulțumirile legitime ale românilor față de atitudinea Kievului nu trebuie, sub nicio formă, să împingă România în brațele propagandei moscovite.

Factorii care alimentează falsa simpatie pentru Rusia

Schimbarea de paradigmă din opinia publică românească nu a apărut din neant. Ea este alimentată, potrivit istoricului, de o serie de factori de context pe care propaganda și serviciile secrete rusești îi speculează la maximum.

Aroganța autorităților de la Kiev are un rol important. Liderii ucraineni afișează adesea o atitudine prin care consideră că Occidentul este obligat să le ofere sprijin necondiționat. Se adaugă încălcarea drepturilor românilor din Ucraina. Tratamentul discriminatoriu aplicat minorității românești din nordul Bucovinei și Maramureșul istoric, refuzul dreptului la educație în limba maternă și pângărirea bisericilor românești de la Cernăuți generează o revoltă justificată în România.

Pentru unii imaginea cu refugiați ucraineni ajunși în România care afișează o stare materială opulentă, contrastează puternic cu imaginea clasică a refugiatului de război. Declarațiile controversate ale unor lideri precum Donald Trump creează confuzie, induc ideea falsă că marile puteri sunt identice în abordările lor imperialiste.

Ioan-Aurel Pop, academician și istoric de prestigiu. sursa: Facebook

Adevărul istoric: „Binefacerile” Rusiei față de români

Pentru a combate vocile „binevoitorilor” de pe internet care încearcă să reabiliteze imaginea Rusiei, Ioan Aurel Pop face un apel la memoria istorică, trecând în revistă momentele-cheie în care „Maica Rusia” a mutilat statul și națiunea română.

Anul 1812 și raptul Basarabiei.Profitând de o victorie împotriva Imperiului Otoman, Rusia a tăiat Moldova în două, anexând jumătatea estică, deși tratatele otomane obligau Poarta să protejeze, nu să cedeze teritoriile Țărilor Române.

Ocupația și suprimarea revoluțiilor. Între 1828 și 1834, Țările Române au fost conduse de un guvernator rus, autonomia fiindu-le brutal încălcată. Mai târziu, revoluțiile pașoptiste din Moldova, Țara Românească și Transilvania au fost înăbușite și cu ajutorul trupelor țariste.

Trădarea din 1878. După ce armata română a salvat onoarea militară a Rusiei la Plevna în Războiul de Independență, rușii au refuzat să accepte România la negocierile de pace și au reanexat județele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad), încălcând o convenție semnată care garanta integritatea teritorială a României.

Primul și al Doilea Război Mondial

Confiscarea Tezaurului și Primul Război Mondial. Deznaționalizarea românilor a fost extrem de agresivă în Basarabia țaristă. Ulterior, URSS a confiscat Tezaurul României (aproape 100 de tone de aur, documente și opere de artă inestimabile) și a refuzat recunoașterea graniței pe Nistru.

Tragedia din 1940. Prin pactul cu Germania nazistă, URSS a somat România să cedeze Basarabia și nordul Bucovinei, declanșând dezastrul teritorial din vara acelui an.

Ocupația sovietică postbelică. După al Doilea Război Mondial, URSS s-a opus recunoașterii României ca stat cobeligerant, a impus despăgubiri uriașe de război și a trasat granițe artificiale, lăsând nordul Bucovinei și sudul Basarabiei în componența Ucrainei sovietice.

Falsificarea identității și distrugerea culturală

Una dintre cele mai nocive acțiuni ale Moscovei a fost ingineria socială de la est de Prut. Pentru a justifica despărțirea teritoriilor românești, autoritățile sovietice au inventat o națiune falsă, „poporul moldovenesc” și o limbă inexistentă, „limba moldovenească”, forțând trecerea la alfabetul chirilic. Același model de control continuă și astăzi în regiunea separatistă Transnistria, un teritoriu menținut artificial în sărăcie și controlat de forțele pro-ruse pentru a șantaja parcursul european al Republicii Moldova.

România are datoria de a aborda cu fermitate și demnitate relația cu Ucraina, solicitând imperativ respectarea drepturilor minorității românești și a patrimoniului cultural de pe teritoriul ucrainean. Totuși, această vigilență diplomatică față de Kiev nu trebuie să se transforme într-o amnezie istorică, crede istpricul.

Tragediile ultimelor secole demonstrează fără echivoc că propaganda rusă folosește aceste tensiuni doar pentru a deruta și a dezbina, iar distanțarea de mirajul toxic al „Maicii Rusia” rămâne o chestiune de siguranță națională.