Din cuprinsul articolului
Zona de excludere de la Cernobîl, considerată una dintre cele mai periculoase regiuni de pe planetă din cauza nivelului ridicat de radiații, continuă să ofere indicii surprinzătoare despre capacitatea vieții de a se adapta în condiții extreme, potrivit Science Alert.
La aproape patru decenii de la explozia reactorului 4 al centralei nucleare, cercetătorii au identificat organisme care nu doar supraviețuiesc, ci par să prospere în mediul contaminat.
Printre acestea se numără o ciupercă neagră, denumită Cladosporium sphaerospermum, care a atras atenția oamenilor de știință prin comportamentul său neobișnuit în prezența radiațiilor ionizante.
Descoperirea din interiorul reactorului de la Cernobîl
Primele indicii privind existența unor forme de viață adaptate la radiații au apărut la sfârșitul anilor 1990, când o echipă coordonată de microbiologul Nelli Zhdanova, din cadrul Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, a analizat zona de protecție din jurul reactorului avariat.
Cercetătorii au identificat nu mai puțin de 37 de specii de ciuperci, majoritatea având culori închise, bogate în melanină. Printre acestea, Cladosporium sphaerospermum a fost una dintre speciile dominante și, totodată, una dintre cele mai contaminate radioactiv.
Prezența acestor organisme în condiții extreme a ridicat întrebări privind mecanismele biologice care le permit să reziste și chiar să se dezvolte.
Radiațiile, posibil avantaj biologic
Ulterior, cercetări conduse de radiopharmacologul Ekaterina Dadachova și imunologul Arturo Casadevall, de la Albert Einstein College of Medicine din Statele Unite, au arătat că expunerea la radiații ionizante nu afectează această ciupercă în mod negativ, așa cum se întâmplă în cazul altor organisme.
Mai mult, experimentele au indicat că C. sphaerospermum „crește mai bine atunci când este expusă la radiații ionizante”, sugerând un posibil avantaj biologic.
Radiațiile ionizante sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a modifica structura atomilor și de a afecta moleculele biologice, inclusiv ADN-ul. În mod obișnuit, acestea sunt periculoase pentru organismele vii, fiind utilizate inclusiv în tratamentele oncologice pentru distrugerea celulelor canceroase.
Ipoteza radiosintezei
În 2008, aceiași cercetători au propus o ipoteză care a atras interesul comunității științifice: procesul de „radiosinteză”. Potrivit acestei teorii, pigmentul melanină din structura ciupercii ar putea funcționa similar clorofilei din plante, transformând radiațiile în energie utilizabilă.
În același timp, melanina ar avea și rol protector, reducând efectele nocive ale radiațiilor asupra organismului.
Cladosporium sphaerospermum / sursa foto:wikipedia
Totuși, această ipoteză nu a fost confirmată pe deplin. O echipă condusă de inginerul Nils Averesch, de la Universitatea Stanford, a precizat că „radiosinteza propriu-zisă rămâne încă de demonstrat”, adăugând că nu există dovezi clare privind „fixarea carbonului sau un mecanism definit de obținere a energiei din radiații”.
Experimente în spațiu și aplicații potențiale
Interesul pentru această ciupercă nu s-a limitat la studiile de laborator. În 2022, cercetătorii au trimis mostre de C. sphaerospermum pe Stația Spațială Internațională, unde au fost expuse radiațiilor cosmice.
Rezultatele au arătat că stratul de ciupercă a redus cantitatea de radiații care trecea prin el, comparativ cu un material de control. Studiul a urmărit în principal potențialul utilizării ciupercii ca scut biologic împotriva radiațiilor în misiuni spațiale.
Un fenomen încă neînțeles la Cernobîl
Deși comportamentul acestei ciuperci este documentat, mecanismul exact prin care aceasta utilizează sau neutralizează radiațiile rămâne necunoscut. Alte specii de fungi, precum Wangiella dermatitidis sau Cladosporium cladosporioides, au demonstrat reacții diferite la radiații, ceea ce sugerează că fenomenul nu este universal.
Cercetătorii nu pot stabili, în acest moment, dacă dezvoltarea acestor organisme reprezintă o adaptare evolutivă sau un răspuns la stresul extrem al mediului.
Cert este că Cladosporium sphaerospermum continuă să reprezinte un subiect de interes major pentru știință, oferind indicii despre modul în care viața poate persista în condiții considerate incompatibile cu existența umană.
