Cine a inventat drona și cum a ajuns ea să schimbe războiul și viața de zi cu zi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

O dronă care zboară astăzi deasupra unui oraș, a unui câmp sau a unui teritoriu de război este una dintre invențiile spectaculoase ale tehnologiei moderne. Drona a intrat în viața noastră și o „întâlnim” tot mai frecvent: ba pe la Galați și Tulcea, ba în apa mării, ba pe un câmp sau într-un nuc din Vrancea.

Drona este mică sau de dimensiuni mai mari, rapidă, poate transmite imagini în timp real și, în anumite situații, poate deveni o armă. Puțini s-ar gândi însă că povestea ei începe cu mai bine de un secol în urmă. Și începe cu un nume pe care cei mai mulți oameni îl asociază astăzi cu Elon Musk și mașinile electrice : Nikola Tesla.

Cu mult înainte ca Tesla să devină numele unei companii auto, inventatorul de origine sârbă făcea la New York o demonstrație care avea să anticipeze una dintre tehnologiile definitorii ale lumii moderne: controlul unei mașini de la distanță.

Nikola Tesla și mașina care primea comenzi de la distanță

Documentarea pe subiect mi-a relevat istoria aparatului care dă fiori românilor la fiecare Ro-Alert. Mulți credeam că drona este o invenție a ultimilor ani. Nici vorbă!

În 1898, la New York, Nikola Tesla a prezentat o mică ambarcațiune pe care o putea controla fără să se afle la bord.

Prin intermediul undelor radio, Tesla putea comanda mișcarea ambarcațiunii. Pentru publicul de atunci, demonstrația părea aproape magică. O mașină se mișca fără ca cineva să o conducă din interior.

Nu era încă o dronă. Era o barcă. Dar principiul era acolo: omul putea controla un aparat fără să fie prezent în el.

Așa arată azi o barcă-dronă, comandată prin radio. Este drona din portul Constanța. sursa: captura video

Tesla nu avea de unde să știe atunci cât de departe va ajunge această idee. Peste numai câteva decenii, același principiu tehnic avea să fie aplicat avioanelor.

Când războiul a descoperit avionul fără pilot

Primul Război Mondial a accelerat enorm dezvoltarea aviației. Avionul, încă o tehnologie relativ nouă, devenise deja un instrument militar.

Dar exista o problemă: pilotul. Dacă aeronava putea zbura fără om la bord, armatele puteau trimite un aparat într-o zonă extrem de periculoasă, fără să riște viața unui aviator.

Enciclopediile de specialitate păstrează numele și evoluția aparatelor. Una dintre primele încercări de a realiza o aeronavă controlată de la distanță a avut loc în Marea Britanie, în timpul războiului .

Era o idee revoluționară pentru acea perioadă: un avion putea zbura fără pilot și putea primi comenzi de la sol.

În Statele Unite, un alt proiect avea să ducă ideea și mai departe.

Avionul care trebuia să devină o bombă zburătoare

În 1917, inginerul american Charles F. Kettering a conceput un avion cunoscut sub numele de „Bug”.

Aparatul era o aeronavă fără pilot, lansată de pe o șină. L-am văzut și noi în filmele documentare despre Primul Război Mondial. Sistemele sale mecanice și electrice îi permiteau să-și mențină direcția și să parcurgă o distanță calculată înainte de a-și încheia misiunea.

Scopul era unul militar: aparatul trebuia să transporte o încărcătură explozivă către țintă.

Muzeul Național al Forțelor Aeriene din SUA îl consideră un reper al istoriei aeronavelor fără pilot, chiar dacă aparatul „Bug” nu a ajuns să fie folosit în luptă. Este, într-un fel, strămoșul unei tehnologii care avea să schimbe războiul.

De la experiment la „ochiul” armatei pe cer

În deceniile care au urmat, aeronavele fără pilot au continuat să fie dezvoltate. Nu toate proiectele au fost un succes. Unele au rămas simple experimente, altele au fost folosite pentru antrenament sau recunoaștere. Dar tehnologia a continuat să evolueze.

Apariția unor sisteme de navigație mai precise, dezvoltarea electronicii și posibilitatea transmiterii imaginilor către operatori aflați la distanță au schimbat complet situația.

Drona nu mai era doar un avion fără pilot. În timpul celui Al Doilea Război Mondial aparatul era trimis deasupra unei zone periculoase, iar cei aflați la sol puteau vedea ce se întâmplă fără să trimită imediat oameni acolo. Pentru militari, avantajul era enorm.

Pentru lumea de dincolo de front, însă, adevărata revoluție avea să devină vizibilă abia în ultimele decenii.

Dronele militare au schimbat războiul

Astăzi, dronele militare nu mai reprezintă o singură categorie de aparate. Unele sunt sisteme sofisticate de recunoaștere și supraveghere. Altele transportă armament sau explozibil. Există și drone mici, relativ ieftine, produse în număr mare și adaptate pentru misiuni diferite.

Războiul din Ucraina a arătat poate mai clar decât orice alt conflict recent cât de mult s-a schimbat câmpul de luptă. Din păcate, în ultimele luni, viața românilor este marcată, aproape zilnic, de știri despre drone străine care au căzut la sol sau în Marea Neagră.

Dronele au devenit omniprezente, fiind folosite pentru recunoaștere și atac, în timp ce dronele cu rază mai lungă sunt utilizate în lovituri asupra unor ținte aflate mult în spatele liniei frontului.

Dintr-o dată, lumea a putut vedea ceva ce strategii militari înțelegeau deja: în era dronelor, dimensiunea unei arme nu mai spune întotdeauna cât de mare poate fi efectul ei.

Dar povestea dronelor nu se termină pe câmpul de luptă.

Drona care filmează o nuntă

Aceeași tehnologie care pe front poate fi folosită pentru recunoaștere sau atac are în viața civilă utilizări cu totul diferite.

Fotografia aeriană este probabil cea mai vizibilă. Imagini ale orașelor, litoralului, munților sau unor evenimente pot fi realizate astăzi cu drone care, în multe cazuri, pot fi transportate cu ușurință de o singură persoană.

Drona pentru lanul de grâu, ajutorul fermierilor

În agricultură, dronele pot deveni adevărate instrumente de lucru. Ele pot monitoriza culturi întinse, pot identifica zone afectate de secetă, boli sau dăunători și pot ajuta fermierii să înțeleagă mai rapid unde este nevoie de intervenție. Crescătorii de vite sau oi pot identifica rapid locul unde se află turmele de animale la păscut.

Caii sălbatici de la Letea sunt urmăriți cu ajutorul unor mici drone, de exemplu.

Dronă mică, folosită pentru filmări. Sursă foto: X

De asemenea, pentru un fermier, avantajul nu este că drona „arată bine” din aer, ci că poate transforma un teren foarte mare într-o hartă a problemelor care trebuie rezolvate.

Când drona devine salvator

Poate cea mai importantă utilizare civilă este însă cea pe care o observăm cel mai puțin. Dronele pot fi trimise în zone în care accesul oamenilor este dificil sau periculos.

În cazul unui incendiu, al unei inundații sau al unei alunecări de teren, o dronă poate oferi rapid imagini de ansamblu.

În operațiunile de căutare și salvare, poate verifica suprafețe întinse și transmite informații echipelor de intervenție. În aceste situații, drona face exact ceea ce a fost una dintre promisiunile sale încă de la început: merge acolo unde omul nu trebuie sau nu poate să meargă.

Uneori, cea mai importantă calitate a unei drone nu este ceea ce poate transporta, ci faptul că poate vedea.

Drona nu a fost inventată într-o singură zi și nici de un singur om

Aceasta este concluzia documentării pentru a răspunde la întrebarea „Cine a inventat drona?”.

Deci, invenția a fost rezultatul unei idei care a început cu visul de a controla o mașină de la distanță și care a trecut, în mai bine de un secol, prin mâinile inventatorilor, ale armatelor și ale industriei.

După 130 de ani, omul poate vedea, controla și acționa de la distanță. Și, probabil, aceasta este doar una dintre primele pagini ale poveștii din epoca modernă.