Considerând, probabil, că nu mai are nimic de pierdut după încordarea fără precedent a relațiilor cu Statele Unite, Xi Jinping a renunțat cu totul la mănuși. Nici măcar nu mai încearcă să salveze aparențele.

Iată ce scrie Michael Rubin pe site-ul nationalinterest.org! „Președintele Xi Jinping a mers mai departe cu planurile sale de a elimina statutul separat pe care îl avea Hong Kong-ul și de a impune în loc primatul guvernului comunist chinez pe fostul teritoriu britanic. Acțiunea lui Xi evidențiază necinstea fundamentală a Chinei și ar trebui să le ridice tuturor statelor rezerve cu privire la  încrederea cu care privesc acordurile cu Republica Populară Chineză. Mai ales că în privința Hong Kong-ului nu a fost  vorba de un simplu acord politic, ci de un tratat formal sino-britanic ratificat de ambele guverne și în care ambele părți au fost de acord să permită Hong Kong să se guverneze timp de 50 de ani pe baza așa-numitei politici „One China, Two Systems”, scrie Rubin.

Chiar mai grav este, însă, faptul că Hong Kong-ul pare să fie deschis Cutia Pandorei. „Ușurința cu care Xi a preluat Hong Kong-ul și lipsa unei reacții internaționale semnificative ar putea să fi stârnit apetitul liderului chinez. Republica Populară Chineză revendică de mult timp Taiwanul ca parte integrantă a Chinei.(…) Taiwanezii nu doresc, însă, să împărtășească soarta tibetanilor, a uigurilor sau a locuitorilor din Hong Kong”.

Nu e vorba. însă, numai de Taiwan, ci și de acțiuni provocatoare la adresa unei puteri nucleare. Iar consecințele ar putea fi cumplite.

„O ciocnire China-India ar fi marea greșeală a lui Xi Jinping. China ar putea crede că intimidarea și felul în care se angajează în Marea Chinei de Sud îi vor permite să acționeze fără consecințe împotriva Indiei. Asta ar fi o eroare tragică”, avertizează Michael Rubin.

Relațiile dintre China și India sunt destul de proaste de decenii.„Guvernul comunist din China  a inițiat o serie de provocări la  frontiera cu India după ce guvernul indian a acordat azil politic Dalai Lama în 1959. La 20 octombrie 1962, forțele chineze au lansat atacuri simultane de-a lungul liniei McMahon, o demarcație între Tibet și India, înaintată de britanicii la Conferința Simla din 1914. Forțele chineze au avut mare succes și militarii indieni au fost siliți să-și reconsidere fundamental pozițiile și strategia.

China a atacat și Ladakh-ul în 1962. În timp ce mass-media occidentală spune adesea că disputa din Kashmir opune India și Pakistanul, China controlează totuși 17% din acest teritoriu. E vorba de o suprafață de aproximativ două ori mai mare decât Massachusetts”, scrie Michael Rubin.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE