Acum exact un an, pe 6 iunie 2014, Lee, de 46 de ani, a reușit să fugă din Coreea de Nord având în valiză documente care dovedeau că regimul comunist de la Phenian testează pe oameni armele sale chimice.

Lee a avut acces la aceste documente – 15 giga-octeți de date – în calitate de participant la dezvoltarea programului de dezvoltare a acestui tip de arme, scrie The Telegraph. Era om de știință la un centru de microbiologie din Gang Gye, în apropiere de frontiera chineză.

Fugind, și-a riscat viața, dat fiind că granițele devin din ce în ce mai ermetice, iar pedepsele tot mai aspre, după venirea la putere a lui Kim Jong-un, în 2011.

Refugiat în Finlanda, după ce a trecut prin Filipine, savantul vrea să depună mărturie despre activitățile științifice criminale ale lui Kim la sfârșitul lui iulie, în Parlamentul European.

Însă Lee nu este primul care dă alarma. Armele chimice și biologice sunt interzise prin Protocolul de la Geneva din 1925. Însă Coreea de Nord face parte din cele șase state care nu au semnat convenția.

În februarie 2014, după mai bine de un an în care a strâns date de la fugari nord-coreeni, anchetatorii ONU au dezvăluit că Phenianul se face vinovat de crime împotriva umanității, printre care utilizarea armelor chimice asupra oamenilor.

The Telegraph amintește de asemenea și mărturia unui ofițer al forțelor speciale nord-coreene, fugit la mijlocul anilor 1990:

„Pentru a deveni diplomați ai acestei școli, trebuia să urmăm ceea ce se numea ‘practica pe teren’. Pentru testarea armelor chimice și biologice aveam nevoie de ‘subiecți’. I-am văzut pe instructori făcând aceste experimente pe ființe umane și arătându-ne cum mor acestea. Am văzut cu propriii mei ochi.”

Cianură de hidrogen, gaz sarin, iperită, antrax. Coreea de Nord produce numeroase tipuri de arme chimice, adesea testate pe prizonieri politici, sau pe copii handicapați fizic sau mental. Phenianul este capabil să producă 4.500 de tone de agenți chimici pe an.

Datele strânse de Lee ar trebui să fie analizate cu atenție, documentele de acest fel fiind extrem de rare, pentru că regimul comunist a refuzat accesul inspectorilor ONU.