Conform IICCMER, demersul face parte dintr-un proiect mai amplu conceput de cele trei instituţii, care îşi propune identificarea urmelor materiale din zona fostelor colonii de muncă forţată şi a fostelor închisori comuniste şi analizarea ştiinţifică a acţiunilor regimului comunist şi a consecinţelor acestuia.

Investigarea ruinelor din spaţiul atribuit coloniei de muncă forţată de la Peninsula, județul Constanța,  oferă o altă “estetică” a memoriei materiale a represiunii comuniste.

Înfiinţată în 1949, colonia cuprindea circa 70 de barăci dispuse în forma literei H în jurul unui platou de adunare şi înconjurate cu trei rânduri de sârmă ghimpată.

La fel ca la Galeşu şi Poarta Albă, de abia din primăvara anului 1952 a început construirea barăcilor din cărămidă.

În 1954, odată cu sistarea lucrărilor la Canal, spre deosebire de Galeşu, spaţiul concentraţionar de la Peninsula îşi continuă biografia sub forma unei închisori de drept comun, înfiinţată în decembrie 1955 prin Ordinul MAI nr. 06086.

În 1957, Peninsula devine unitate penitenciară de rangul I, aici fiind închişi sporadic deţinuţi politic până în 1966. Penitenciarul a fost desfiinţat în 1977. Potrivit unor localnici, închisoarea de drept comun a fost transformată ulterior în unitate militară.

În anii 2000, construcţiile din spaţiul fostei colonii de muncă forţată au fost demolate, probabil în scopul dezvoltării imobiliare a terenului, acţiune iniţiată deja în zona din imediata apropiere.

Documentarea amănunţită a ruinelor, precum şi identificarea eventualelor construcţii a căror biografie a debutat în perioada represiunii din timpul construirii “primului” Canal capătă un caracter de urgenţă în condiţiile absenţei unei protecţii legale.