Cel mai mare pericol pentru copii în această perioadă: Virusul sincițial respirator (VSR). Cum se manifestă

Cel mai mare pericol pentru copii în această perioadă: Virusul sincițial respirator (VSR). Cum se manifestă Sursa foto: pixabay.com

Virusul sincițial respirator este un virus ARN monocatenar, care se transmite pe cale respiratorie prin picăturile expulzate în aer prin tuse sau strănut. Acest virusul respirator reprezintă principala cauză de spitalizare la copiii mai mici de un an.

Acest virus se localizează doar la nivelul tractului respirator, inițial în celulele epiteliului respirator din nas, apoi se răspândește, din aproape în aproape, în tractul respirator inferior, de-a lungul punților intracitoplasmatice numite sinciții. Pe parcursul traseului său poate produce otite, bronşiolite și/ sau pneumonii.

Incidența maximă a infecțiilor severe se înregistrează la bebeluşii între 2 și 8 luni și, conform datelor statistice, până la vârsta de 3 ani, toți copiii vor avea cel puțin un episod de infecție cu virus sincițial respirator.

Pe lângă bebelușii sub un an şi persoanele cu vârsta peste 65 de ani sunt în pericol

Virusul sincițial respirator (RSV) este principala cauză de infecții de tract respirator inferior (bronşiolite și pneumonii) la bebelușii sub 1 an și o cauză de deces semnificativă a pacienților cu vârsta peste 65 de ani.

Ne puteți urmări și pe Google News

Virusul sincițial respirator (VSR) provoacă simptome ușoare asemănătoare răcelii comune, însă copiii născuți prematur sau cu anumite probleme pulmonare sau cardiace prezintă un risc crescut de apariție a unei infecții severe care de cele mai multe ori necesită spitalizare, inclusiv în unități de terapie intensivă, și chiar oxigenoterapie.

Există o serie de factori care pot fi asociați cu o incidență crescută a infecțiilor cu virus sincițial respirator, dar și cu evoluția nefavorabilă a bolii: neglijența în îngrijirea copilului; frați mai mari care frecventează grădinița sau școala; aglomerația și statutul socio-economic scăzut; expunerea la un mediu poluat (fum de țigară); nașteri cu feți multipli (tripleți sau mai mulți); hrănire la sân redusă; prematuritatea sub 35 de săptămâni de gestație; boli pulmonare cronice (astmul bronșic, bronșita cronică); boli cardiace congenitale; imunodeficiențe congenitale; boli severe neuromusculare; vârsta mai mică de 3 luni la momentul infecției; stare toxico-septică de la debut; rata respiratorie mai mare de 70 de respirații pe minut; semne de lipsă de aer în plămâni (atelectazie) sau pneumonie pe radiografia pulmonară; saturația în oxigen mai mică de 95%.

Care sunt simptomele

Infecția cu virus sincițial respirator debutează cu simptome de tract respirator superior precum: rinoree; nas înfundat; strănut. Apoi, manifestările clinice evoluează rapid, în 1-2 zile, către afectare pulmonară.

Bebelușii sub 6 săptămâni pot prezenta, în primul rând, simptome caracteristice infecțiilor de tract respirator inferior: tuse; respirație rapidă (tahipnee); învinețire a pielii (cianoză); respirație șuierătoare (wheezing); raluri (zgomote pulmonare supraadăugate zgomotelor normale, care se pot auzi cu stetoscopul); tiraj (insuficiență respiratorie obstructivă); febră (de obicei nu foarte mare); stare septică sau episoade de apnee; lipsa poftei de mâncare; deshidratare.

Tratamentul infecțiilor cu virus sincițial respirator

Tratamentul se bazează pe izolarea pacientului și pe administrarea de: oxigen suplimentar atunci când este nevoie, ventilație mecanică în cazurile grave; aspirația secrețiilor; menținerea optimă a hidratării prin administrarea de perfuzii intravenoase; administrarea de medicamente antivirale este rezervată doar pacienților cu factori de risc crescuți (pacienți cu imunitate scăzută sau cu transplant de organe) și celor cu forme severe de infecție.

Conform Ghidului Clinic de Practică al Academiei Americane de Pediatrie din 2014, utilizarea de medicamente bronhodilatatoare și corticosteroizi în tratamentul bronşiolitei produse de virusul sincițial respirator la copii nu aduce niciun beneficiu evident.

În schimb, imunizarea pasivă prin administrarea intravenoasă de plasmă ce conține o valoare crescută de imunoglobuline împotriva acestui virus este de un real ajutor în prevenirea formelor grave la copiii cu risc crescut. Din păcate, această metodă de tratament necesită existența unor donatori de sânge care au trecut prin boală și metode laborioase de prelucrare a sângelui, motiv pentru care nu este utilizată în mod uzual.

Infecția cu virusul sincițial respirator, pericol în rândul copiilor născuți prematur

La debutul sezonului infectiilor virale, medicii specialiști atrag atenția asupra pericolului pe care-l presupune infecția cu virusul sincițial respirator (VSR) în rândul copiilor născuți prematur. Virusul sincițial respirator (VSR) este un virus frecvent întâlnit care se poate transmite ușor de la o persoană la alta.

La copii, VSR determină, în general, simptome ușoare și moderate, asemănătoare unei răceli. Însă la copiii născuți prematur sau cu anumite probleme pulmonare sau cardiace poate determina infecții respiratorii grave, care necesită spitalizare.

De aceea, sfatul specialiștilor este ca în perioada rece în care este probabilă epidemia de VSR, copiii cu risc înalt de infecție severă cu VSR să beneficieze de tratamentul care să-i protejeze.

Virusul sincițial respirator se transmite cu ușurință, prin strănut sau tuse, prin contactul direct între persoane sau utilizarea comună a recipientelor pentru băut/tacâmurilor etc., precum și prin contactul cu o suprafață pe care se regăsește virusul.

Virusul poate supraviețui timp de 30 de minute sau mai mult pe mâinile nespălate și până la 6 ore pe suprafața jucăriilor, tastaturilor sau pe mânerele ușilor.

Copiii internați pentru forme grave, pulmonare, de infecție cu virus sincițial respirator pot prezenta respirație șuierătoare și teste modificate ale funcției pulmonare care, uneori, pot persista chiar mai mult de 10 ani. În ceea ce privește rolul acestui virus în apariția altor boli pulmonare reactive (astm bronșic, alergii respiratorii), studiile nu sunt concludente, avertizează dr. Baciu Mădălina.