În urmă cu patru zile s-au împlinit 25 de ani de la decesul poetului Geo Bogza (fix o săptămînă după cel al inamicului său Eugen Barbu), într-o aripă a Spitalului Elias din București – amintește Paul Cernat. Și, în continuare: „Istoria apocrifă a acreditat o scenă de pomină cu Geo Bogza în prim-plan. (…) După tezele din iulie 1971, tovarășul Nicolae Ceaușescu a chemat un grup de scriitori să-i înștiințeze cu privire la intenția sa de a reintroduce realismul socialist. Și le-a spus cam așa: «- Tovarăși, văd că aveți o problemă cu realismul socialist! De ce? Realismul e ceva rău? Socialismul e ceva rău?» La care fostul suprarealist Bogza (2 metri înălțime), trecut prin toate realismele, inclusiv prin cel socialist, se ridică reumatic și greoi, în mai mulți timpi și, cu vocea lui tărăgănată, zice: «- Tovarășe Ceaușescu, e bun realismul, e bun și socialismul. Nu-i bună alăturarea lor. Naționalul nu e bun? E bun. Dar pus lîngă socialism a dat național socialismul, care n-a fost bun».
Vizibil indispus, tovarășul Ceaușescu (care avea un oarecare complex față de Bogza, Jebeleanu și Marin Preda) a închis ședința: «Bine, bine, mai vorbim»”.