Pare greu de crezut dar ideea ca România să organizeze Festivalul Cerbul de Aur a avut-o Nicolae Ceaușescu pe când privea panorama oraşului Braşov.
„Braşovul e Salzburg-ul României. Voi de ce nu faceţi un festival?“, i-a întrebat Ceaușeșcu pe cei din conducerea locala. Aceștia au întocmit documentaţia, orientîndu-se după festivalurile San Remo din Italia şi Orfeul de Aur din Bulgaria. Când a venit vorba de numele festivalului, s-a propus întâi „Cocoşul de Munte“, apoi, fiindcă restaurantul Cerbul Carpatin avea mare popularitate printre turişti, s-a ajuns la Cerbul de Aur.
Comitetul Central al Partidului Comunist Român a aprobat imediat proiectul, numindu-l pe Paul Niculescu Mizil responsabil cu organizarea şi buna desfăşurare a festivalului.
Mizil povestea, în 1997: “Eu m-am dus la Braşov înainte, să văd totul. Bietul Bujor – Bujor Sion era preşedintele Televiziunii… el a stat la Braşov mai mult decât a stat poate Tudor Vornicu, ca să le dea ajutor la Primărie, la nu-ştiu-mai-ce! Eu am fost la deschiderea festivalului! Festivalul “Cerbul de aur” de la Braşov a fost o manifestare care a fost puternic sprijinită de conducerea statului!”.
El a spus, pentru Arhiva de istorie orală, și cum a ajuns Tudor Vornicu să se ocupe de organizarea primei ediții a Festivalului Cerbul de Aur, în 1968: „Un merit uriaş în organizarea Festivalul de la Braşov l-a avut Tudor Vornicu. Toată lumea ştia la Televiziune că Tudor Vornicu e omul meu. De ce era omul meu Tudor Vornicu?! Eu m-am dus în Franţa, unde el era corespondent de presă. Îl cunoşteam de aproape, venea în familie. Şi bietul Vornicu a început să se plângă ce prost e în Franţa. L-am ascultat. Am spus: “Domnule Vornicu, am înţeles!” El din nou a insistat. Am spus: “Dacă mai spui a treia oară, în trei zile după sosirea mea la Bucureşti vei veni acasă!” N-a avut bietul ce să facă şi a spus a treia oară! În trei zile l-am adus acasă. Şi unde să-l pun? L-am pus la Televiziune pentru că îl ştiam din convorbirile cu mine că e un om umblat, era gazetar, fusese la Paris prin toate cabaretele, mi-a povestit de Moulin Rouge, de Olympia… Poate m-am şi dus cu el la Olympia, nu mai ţin minte…. Şi l-am pus la Televiziune… Şi i-am spus: “Vornicu, tu ai de la mine o sarcină: trebuie să facem o manifestare de televiziune cu caracter internaţional mai tare decât Moulin Rouge…” Ca ecou să fie mai tare… aşa că în fiecare zi îi întrebam despre pregătiri … Eu nu am avut nici un merit artistic, nici tehnic… Eu am fost doar perseverent. Că eu am văzut lista primilor invitaţi. Şi le-am spus: “Mie să-mi spuneţi care sunt oameni de valoare! Restul tăiaţi! Toate ciurucurile! Mie-mi aduceţi pe cei mai buni…” Aşa că a venit Yves Montand, a venit Iglesias, a venit Tom Jones, a venit aia … “păpuşa pe sârmă” … Betty Show, nu ştiu cum o chema…”.
Recomandările noastre
