Cea mai proastă afacere făcută de Rusia. SUA au câștigat sume colosale

Cea mai proastă afacere făcută de Rusia. SUA au câștigat sume colosale

Pe măsură ce Donald Trump și-a exprimat în mod repetat dorința de a aduce Groenlanda sub controlul SUA, mulți au comparat această aspirație cu achiziția istorică a Alaskăi de la Rusia în 1867. Deși ideea de a cumpăra o insulă vastă pare fantezistă, istoria oferă precedente clare ale unor astfel de tranzacții teritoriale.

Tranzacția Alaska: O afacere geopolitică

La 30 martie 1867, secretarul de stat american William H. Seward a semnat Tratatul de Cesiune împreună cu baronul Edouard de Stoeckl, reprezentantul Rusiei. Pentru suma de 7,2 milioane de dolari – echivalentul a 138 de milioane în moneda de azi – Statele Unite au dobândit un teritoriu vast, bogat în resurse naturale și cu o importanță strategică semnificativă.

Alaska, odată o întindere izolată și greu accesibilă, a devenit o bijuterie economică. Zăcămintele de petrol, aur, pește și alte resurse naturale au transformat regiunea într-un pilon economic al SUA. Mai mult, poziția sa strategică la granița cu Rusia o face crucială pentru securitatea națională americană.

Dar ce a determinat Rusia să renunțe la acest vast teritoriu? Decizia s-a bazat pe trei factori majori: costurile ridicate ale menținerii coloniei, epuizarea populației de vidre de mare – sursa principală de profit – și vulnerabilitatea militară. După pierderi în Războiul Crimeii, Rusia a căutat să își consolideze finanțele, iar Alaska, greu de apărat, era un sacrificiu strategic.

Alaska

Alaska. Sursa foto: Captură video

Expansiunea rusă în Alaska

Încă din secolul al XVI-lea, Rusia și-a extins granițele spre est, cucerind Siberia și, ulterior, traversând Marea Bering în secolul al XVIII-lea. Explorarea condusă de Vitus Bering în 1741 a stabilit prezența rusă în Alaska. Cu toate acestea, menținerea controlului asupra teritoriului izolat a fost o provocare. Forturi precum cel de la Sitka și așezări din Insulele Aleutine au fost greu de susținut logistic.

Relațiile comerciale cu California, pe atunci sub control spaniol, au dus la fondarea Fort Ross în 1812, dar expedițiile comerciale au eșuat. În cele din urmă, slăbirea economică și militară a împins Rusia să caute cumpărători pentru Alaska.

SUA și spiritul expansionist

În acea perioadă, Statele Unite erau într-o fază de expansiune teritorială rapidă. După anexarea Texasului, achiziția Californiei și extinderea în Oregon, conceptul de „destin manifest” domina mentalitatea națională. Achiziția Alaskăi se potrivea perfect cu ambițiile expansioniste ale guvernului american, oferind acces la Arctica și resurse bogate.

În ciuda criticilor inițiale, cunoscute drept „nebunia lui Seward”, achiziția s-a dovedit extrem de rentabilă. Zăcăminte vaste de petrol și minerale, împreună cu resurse piscicole bogate, au adus sute de miliarde de dolari economiei americane.

Alaska. Sursa foto: Pixabay

Alaska. Sursa foto: Pixabay

Implicarea românului George Pomuț în achiziția Alaskăi

În achiziția Alaskăi, un rol extrem de important l-a avut George Pomuț, pe atunci consul al SUA, în Imperiul Țarist. George Pomuț un român din Imperiul Habsburgic, care a participat la Revoluția de la 1848, pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat la sfârșitul anului 1849 mai întâi în Italia și Germania și apoi în Statele Unite ale Americii.

La data de 15 martie 1855, Pomuț obținea cetățenia americană, iar la începutul războiului de secesiune din SUA, Pomuț putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafețe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul încă sălbatic: în anul 1860 apare în recensământul american pentru Decatur, Iowa, ca avocat de 40 ani, născut în Ungaria, cu o avere imobiliară de 1000 dolari si o avere personală de 200 dolari.

Pomuț a participat la Războiul de secesiune ca voluntar în armata nordistă, unde a ajuns până la gradul de locotenet-colonel și comandant al Regimentului nr. 15 Iowa. După încheierea Războiului Civil American, George Pomuț, un erou al frontului, s-a întors în orașul Keokuk. Însă, pe 16 februarie 1866, Pomuț a fost numit consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg, capitala Imperiului Rus. Calitățile sale remarcabile (cunoscător a opt limbi străine) i-au adus promovarea la rangul de consul general în 1874, sub mandatul președintelui Rutherford B. Hayes.

Una dintre cele mai notabile realizări ale sale a fost contribuția la negocierile dintre SUA și Rusia pentru achiziția Alaskăi. Statele Unite au plătit 7,2 milioane de dolari pentru această regiune, iar Pomuț a jucat un rol esențial în încheierea tratatului americano-rus.

Deși misiunea sa diplomatică s-a încheiat oficial în 1878, Pomuț a ales să rămână în Rusia, din motive care rămân necunoscute. Moartea sa, pe 12 octombrie 1882, la Sankt Petersburg, a fost la fel de enigmatică. A murit în sărăcie, iar trupul său a fost înmormântat în cimitirul Smolensk, lăsând în urmă o poveste fascinantă, dar tristă, despre un diplomat care și-a servit patria cu onoare.

Alaska, impactul achiziționării de SUA asupra nativilor

Istoria achiziției Alaskăi nu poate fi separată de soarta indigenilor care trăiau pe acest teritoriu de mii de ani. Până în 1741, populația indigenă era de aproximativ 100.000 de oameni, incluzând inuiți, yupik, tlingiți și unangan. Colonizarea rusă a adus sclavie, război și epidemii devastatoare. Populația aleuților, de exemplu, a scăzut drastic, de la 17.000 la doar 1.500, ca urmare a ocupației ruse.

Când americanii au preluat controlul, politica de asimilare și discriminare a continuat. Nativii din Alaska au fost considerați cetățeni de rang secund până în 1924, când Legea Cetățeniei Indiene le-a acordat drepturi civile. Totuși, doar în 1945, legea anti-discriminare a eliminat semnele umilitoare precum „Fără câini sau nativi”.

Legături între Alaska și Groenlanda

La fel cum Alaska a devenit o comoară economică și strategică, Groenlanda reprezintă o miză geopolitică majoră. Situată între America de Nord și Europa, insula este crucială pentru navigația arctică, resursele minerale și controlul asupra rutei Polului Nord. Groenlanda deține, de asemenea, rezerve vaste de pământuri rare – esențiale pentru tehnologiile moderne.

Deși ideea de a achiziționa Groenlanda pare neobișnuită, dorința de a controla resurse strategice și teritorii-cheie nu este nouă. Din perspectiva istoriei, eforturile de expansiune americană au fost constante. Tranzacțiile precum cea a Alaskăi demonstrează că politica de achiziție teritorială a fost ghidată de strategii economice și militare bine definite.

Achiziția Alaskăi a fost o decizie strategică vizionară, care a transformat o regiune sălbatică într-un bastion al securității și economiei americane. Groenlanda, deși subiect de controverse, urmează un tipar istoric similar. Resursele naturale și poziția geostrategică fac ca interesul SUA să fie justificat din punct de vedere economic și militar. Istoria ne arată că expansiunea teritorială rămâne o constantă în politica marilor puteri.