Se împlinesc, astăzi, 151 de ani de când Statele Unite ale Americii au cumpărat Alaska, în data de 9 aprilie 1867, de la Rusia pentru suma de 7,2 milioane de dolari. Un fapt mai puţin cunoscut este că cel care a intermediat afacerea a fost un român, George Pomuţ, care în acel moment era consulul al SUA la Sankt Petersburg, capitala imperiului ţarist. Pomuţ a fost un militar care a luptat în Războiul Civil american de partea statelor din Nord, iar respectul americanilor pentru ei este atât de mare încât o navă de luptă i-a purtat numele până în 1970 iar în vizita sa din 1997 de la Bucureşti, preşedintele Bill Clinton l-a evocat în discursul său.

Pentru a înţelege cum s-a ajuns la momentul 9 aprilie 1967, când Alaska a fost cumpărată de SUA, publicăm pentru început un scurt istoric al acestui teritoriu.  Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus Bering a condus o expediţie a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. După ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune din lume, mici asociaţii de blănari au pornit spre ţărmurile Siberiei şi spre insulele Aleutine. Prima aşezare permanentă a europenilor a fost fondată în 1784, iar Compania ruso-americană a pus în aplicare un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea. New Archangel de pe Insula Kodiak a fost prima capitală a Alaskăi, dar ea s-a mutat curând pentru un secol la Sitka.

Ruşii nu au colonizat complet Alaska, colonia nefiind foarte profitabilă. Românul George Pomuţ, fost colonel în armata SUA, consilier la Ambasada SUA din Petersburg, a devenit eroul vremurilor în America, după ce a reuşit să rezolve o problemă spinoasă care afecta relaţiile dintre SUA şi Rusia: disputa pe Alaska. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii ruseşti, iar administraţia ţaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Preţul mic i se datorează lui Pomuţ, care a condus negocierile şi a participat la încheierea şi semnarea tratatului americano-rus. După acest moment a fost ridicat la rangul de general.

S-a născut în Ungaria în familia unor români ortodocşi

S-a născut la data de 31 mai 1818, într-o familie românească din oraşul Gyula aflat în comitatul Békés (astăzi pe teritoriul Ungariei). Tatăl său era fierar pe moşia grofului Wenckheim. Familia Pomuţ se pare că provine din satul Săcele, pe atunci în comitatul Braşov, de unde bunicul său, Dinică Pomuţ, a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun, din cauza nivelului economic scăzut din Transilvania de atunci. Copilul a fost botezat de către preotul ortodox Atanasie Georgievici din Gyula, cu numele de George Pomuţ. Actul de botez se păstrează şi în microfilm de către Biserica Mormonilor din Salt Lake City, Utah, SUA.

Părinţii, români de religie ortodoxă, i-au asigurat accesul la învăţătură, încât a putut studia arta militară la Academia Militară din Viena şi la cea din Saint Etienne (Franţa). După absolvirea studiilor universitare, a devenit procuror regal, iar mai târziu şi-a deschis un birou de avocatură. La izbucnirea Revoluţiei de la 1848, sub influenţa mişcării de înnoiri politice şi sociale care a cuprins întreaga Europă, a participat la revoluţia paşoptistă ungară, iar la scurt timp, s-a înrolat ca voluntar în armata de honvezi. A lucrat o perioadă ca secretar în subordinea guvernatorului fortului Komárom, Ujhazy, combatant revoluţionar în mişcarea lui Lajos Kossuth. Unitatea militară în care a luptat a obţinut o serie de victorii în luptele din vara anului 1849, iar Pomuţ a fost ridicat la rangul de căpitan.

Drumul spre America

George Pomuţ a părăsit fortăreaţa de la Komárom în perioada 1-3 octombrie 1849, după ce aceasta a fost cucerită de generalul Julius Jacob von Haynau. Spre sfârşitul anului 1849, pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat mai întâi în Italia şi apoi în Germania, de unde a ales să emigreze în Statele Unite ale Americii.

Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuţ a părăsit portul Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu câţiva revoluţionari maghiari, emigranţi şi ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest. Grupul de emigranţi s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de "New Buda" şi se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraş era doar plănuit de către emigranţi, el neexistând niciodată ca aşezare urbană.

A început războiul de secesiune ca locotenent, l-a terminat ca general

În 1855, George Pomuţ a obţinut cetăţenia SUA. La începutul războiului de secesiune, Pomuţ putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafeţe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o şosea pentru o mai bună circulaţie în Vestul încă sălbatic.

Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldaţi şi 37 ofiţeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuţ a fost promovat ca locotenent major şi apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului şi curajului său. A devenit erou încă din viaţă prin faptele sale de arme din luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah.

În vara anului 1863 este promovat la gradul de maior, iar apoi în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru oraşul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl aduce la Cartierul General al Armatei Nordiste şi îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17. În august 1864 Pomuţ cere permisiunea să se întoarcă la Regimentul 15 Iowa, i se aprobă transferul şi i se oferă comanda Regimentului, fiind promovat la gradul de locotenent-colonel. Aflat mereu în prima linie, Pomuţ a luptat în numeroase bătălii grele.

Cu privire la capacităţile militare ale lui George Pomuţs în Bătălia de la Atlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea şi regimentul lui Pomuţ, a scris odată: “L-am întâlnit pe Pomutz; un brav şi curajos ofiţer care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor şi soldaţilor săi. El nu este doar un ofiţer valoros, versat în toate problemele militare, ci şi un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat.” În 1865, ca o recunoaştere a meritelor sale militare, Senatul american i-a conferit gradul de general de brigadă.

Reprezentantul SUA în Rusia

După război George Pomuţ se întoarce la Keokuk. Aici primeşte vestea numirii sale în funcţia de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia), numire care are loc la data de 16 februarie 1866. Succesorul preşedintelui Ulysses Grant, preşedintele Rutherford B. Hayes îl promovează pe Pomuţ la rangul de consul general în anul 1874.

Motivele păstrării sale în această poziţie timp de 12 ani l-au reprezentat calităţile şi abilităţile sale diplomatice. El a fost foarte mult apreciat deoarece cunoştea bine nu mai puţin de 8 limbi străine.

A fost rechemat în America, după ce şi-a încheiat misiunea diplomatică în anul 1878, dar nu se ştie de ce, el a rămas în Rusia. Chiar şi moartea lui este enigmatică. În SUA nu se ştie altceva decât că a murit într-o mare sărăcie la 12 octombrie 1882 în oraşul Sankt Petersburg. A fost înmormântat în cimitirul Smolensk din oraşul Sankt Petersburg, capitala Rusiei din acea vreme.

Are o statuie în SUA

Unul dintre senatorii statului Ohio i-a menţionat pe cei doi eroi români, generalul George Pomuţ şi căpitanul Nicolae Dunca, printre luptătorii care şi-au vărsat sângele pentru păstrarea unităţii Statelor Unite ale Americii şi au gravat numele lor cu litere de aur în paginile de istorie ale Americii.

În anul 1913 Congresul american a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomuţ să fie aduse şi înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington. Din cauza începerii Primului Război Mondial şi revoluţiei bolşevice planurile au fost abandonate. În anul 1944 cetăţeni americani de origine română au construit prin colectă publică un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal; guvernul Statelor Unite i-a dat un nume simbolic: "General George Pomuţ". Nava americană s-a aflat în exploatare până în anul 1970.

La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei preşedintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomuţ sca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi.

La data de 14 august 2004 a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în faţa Catedralei Ortodoxe române Sfânta Maria din oraşul Cleveland (Ohio, SUA).