camere supraveghere / Sursa foto: Arhiva EvZ
Din cuprinsul articolului
Tot mai mulți români își montează camere de supraveghere acasă, dar nu toți știu că filmarea străzii sau a curții vecinului poate deveni ilegală. Ce spune legea despre intimitate, protecția datelor personale și când poate interveni poliția sau instanța.
Siguranța proprie, între necesitate și respectarea intimității celorlalți
Camerele de supraveghere au devenit un element obișnuit în peisajul urban și rural din România. Proprietarii le instalează pentru a-și proteja bunurile, dar adesea le orientează spre domeniul public sau chiar spre proprietățile vecinilor, fără să cunoască implicațiile legale. Deși legea nu interzice montarea camerelor de supraveghere pentru uz personal, utilizarea acestora este strict reglementată atunci când surprind persoane în afara proprietății private.
Conform legislației europene și românești, în special Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) și prevederile Codului civil, filmarea continuă a spațiului public sau a curților vecinilor fără acordul lor poate constitui o încălcare a dreptului la viață privată. Situațiile în care o cameră înregistrează fără motiv justificat pot duce la sancțiuni sau chiar la plângeri în instanță.
Ce prevede legea în privința supravegherii video
În România, legea nu obligă cetățenii să ceară o autorizație pentru a instala camere de supraveghere pe proprietățile proprii. Totuși, în momentul în care sistemul de supraveghere filmează și alte spații decât cele proprii, se aplică legislația privind protecția datelor personale, în special GDPR și Legea nr. 190/2018.
Conform Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), supravegherea video intră sub incidența legii doar dacă filmările sunt destinate prelucrării, arhivării sau sunt folosite în alte scopuri decât protecția imediată. Astfel, camerele care captează imagini în care apar persoane identificabile — fie pietoni, fie vecini — trebuie să respecte anumite condiții.
Printre regulile principale impuse de legislația în vigoare se numără:
-
montarea camerelor să aibă un scop legitim (protecția bunurilor);
-
limitarea unghiului de filmare la spațiul propriu;
-
informarea clară a persoanelor că zona este supravegheată;
-
păstrarea imaginilor doar pentru o perioadă rezonabilă (30 zile, în general);
-
neutilizarea imaginilor în alte scopuri decât cel declarat.
Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, orice persoană care se simte supravegheată nejustificat are dreptul să reclame situația la ANSPDCP sau să se adreseze instanței.
Camere de supraveghere video. Sursă foto: Pixabay
Ce spune Codul civil despre dreptul la intimitate
Potrivit Codului civil, articolul 75 prevede că „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private, a domiciliului şi a corespondenţei”. Filmarea unei curți vecine sau a ferestrelor unui imobil poate fi considerată o intruziune în viața privată. În astfel de cazuri, vecinul afectat are posibilitatea să solicite în justiție:
-
obligarea îndepărtării sau reorientării camerei;
-
daune morale pentru încălcarea dreptului la intimitate;
-
emiterea unei ordonanțe președințiale cu efect rapid.
Curțile de apel și tribunalele din România au soluționat numeroase dosare în ultimii ani legate de acest subiect, iar deciziile tind să favorizeze protejarea vieții private atunci când camerele sunt montate abuziv sau fără justificare.
Ce au decis instanțele în România în cazuri similare
Un exemplu concret este o decizie a Tribunalului București din 2022, în care un locatar dintr-un bloc și-a instalat o cameră care filma în mod constant ușa vecinului. Instanța a decis că este vorba despre o supraveghere abuzivă, impunând îndepărtarea camerei și plata unor daune morale în valoare de 5.000 de lei.
În alt caz, o familie dintr-o localitate din Ilfov a fost obligată de instanță să reorienteze sistemul video care filma curtea vecină, chiar dacă susținea că o face pentru siguranța proprie. Judecătorii au considerat că supravegherea permanentă încalcă principiul proporționalității și nu este justificată legal.
Aceste cazuri arată că simpla dorință de a-ți proteja proprietatea nu este suficientă pentru a încălca intimitatea celorlalți.
Spațiul public este spațiu comun, nu proprietate personală
Un aspect esențial pe care mulți îl ignoră este diferența dintre proprietatea privată și spațiul public. Mulți cetățeni instalează camere care filmează trotuarul, strada, sau chiar porțiuni din spațiul verde comun, considerând că au acest drept. În realitate, legislația definește spațiul public ca un teritoriu gestionat de autorități, iar supravegherea acestuia este atribuția poliției sau a administrației publice locale.
Astfel, montarea unor camere care înregistrează continuu strada poate fi considerată abuzivă, dacă nu există un motiv clar (precum vandalism, tentative repetate de furt etc.). Chiar și în aceste cazuri, sistemul trebuie montat astfel încât să minimizeze captarea de date personale inutile.
Cum poate interveni poliția sau Garda de Mediu
Dacă o cameră montată de un vecin te filmează permanent și fără consimțământ, ai mai multe opțiuni legale. În primul rând, poți trimite o notificare scrisă prin care soliciți încetarea supravegherii. Dacă solicitarea este ignorată, te poți adresa:
-
Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care poate aplica amenzi de până la 20.000 de euro în cazul persoanelor fizice;
-
Poliției, pentru verificarea legalității sistemului montat și a eventualei tulburări de posesie;
-
Instanței de judecată, pentru protejarea vieții private.
În anumite situații, dacă filmarea include și captarea sunetului, poate fi invocată și o infracțiune legată de interceptarea neautorizată a convorbirilor.
Ce poți face dacă ești reclamat
Dacă ai instalat un sistem de supraveghere și ești notificat că vecinii consideră filmarea ilegală, cel mai indicat este să te consulți cu un avocat și să revizuiești sistemul. Poate fi necesară:
-
limitarea unghiului de filmare;
-
reorientarea camerelor exclusiv spre proprietatea ta;
-
adăugarea de avertizoare vizibile despre existența camerelor;
-
reducerea duratei de stocare a imaginilor.
Ignorarea solicitărilor legale poate duce la dosare civile sau administrative, iar în unele cazuri chiar la plângeri penale pentru hărțuire sau atingere adusă vieții private.
