Ce se coace la Beijing. O treime din Rusia ar putea fi preluată de China

Putin / sursa foto: captură video

În ultimele luni, în spațiul mediatic internațional, în special în presa și pe platformele de discuții din China, au apărut apeluri privind o posibilă preluare a unor părți din teritoriul rus în cazul unei crize politice sau economice majore în Federația Rusă, potrivit Daily Express US.

Regiunea vizată este Extremul Orient rus — o întindere vastă de peste 7 milioane de kilometri pătrați, bogată în resurse naturale, dar relativ slab populată.

Apelurile vin din partea unor comentatori, analiști și naționaliști din China, care susțin că, în eventualitatea colapsului statului rus, Beijing ar trebui să fie pregătit să obțină controlul asupra acestei regiuni.

Această temă a stârnit reacții și atenție la nivel internațional, generând dezbateri diplomatice și analize geopolitice despre viitorul relațiilor dintre China și Rusia.

Contextul istoric al teritoriilor în discuție

Zona Extremului Orient rus — care include regiuni precum Kraiul Primorie, Kraiul Habarovsk și insula Sahalin — a fost, în secolul al XIX‑lea, subiectul unor tratative și conflicte teritoriale între Imperiul Rus și Imperiul Qing (China).

Tratatul de Aigun din 1858 și ulterior Convenția de la Peking din 1860 au fost încheiate între cele două imperii în contexte istorice și militare în care China se afla în dificultate, iar Rusia și‑a extins frontiera către est, obținând controlul asupra unor teritorii vaste care acum fac parte din Federația Rusă modernă.

Conform tratatului semnat la Aigun în 1858, Rusia a obținut o porțiune largă din teritoriile de pe malul nordic al fluviului Amur, stabilind granița cu China pe cursul acestui râu. Până în 1860, prin Convenția de la Peking, granița a fost mutată și consolidată, iar regiuni precum Primorie și zona Ussuri au intrat sub controlul rus.

Aceste tratate sunt descrise în unele comentarii istorice drept „tratate inegale”, în sensul că au fost semnate într‑un context în care China nu a avut o poziție de forță negociațională asupra Rusiei.

Apelurile din media chineză privind perspectiva unei „preluări” a teritoriilor ruse

În decembrie 2025 și ianuarie 2026, articole publicate de media și platforme chineze, inclusiv pe portaluri populare ca NetEase, au atras atenția opiniei internaționale. Într‑un astfel de articol, autorul a susținut că, dacă statul rus ar intra într‑o criză politică și economică severă, „China ar trebui să fie pregătită să preia controlul asupra teritoriului bogat în resurse din Extremul Orient al Rusiei”.

În traducere liberă în limba română, articolul conține afirmații precum:

„În prezent, economia rusă se află într‑o situație dificilă: PIB‑ul este chiar inferior celui al unei singure provincii chineze și inflația crește rapid.”

„Autorul susține că, în cazul colapsului statului rus, China ar trebui să se asigure că este în poziția de a prelua controlul asupra regiunii bogate în resurse.”

Dobândirea independenței și bogăția resurselor din Extremul Orient

Regiunea Extremului Orient rus este recunoscută pentru bogățiile sale naturale: zăcăminte de aur, diamante, hidrocarburi (inclusiv petrol și gaze naturale), lemn, minerale industriale și alte resurse subterane și de suprafață.

Această zonă este una dintre cele mai extinse ale Federației Ruse și reprezintă aproximativ o treime din teritoriul total al țării, deși are o densitate scăzută a populației, cu aproximativ opt milioane de locuitori.

În contrast, întreaga populație a Rusiei este estimată la aproximativ 143,5 milioane de oameni.

Motivațiile economice și geopolitice din spatele discuțiilor privind teritoriul

Comentatorii externi, analiști și unele rapoarte internaționale sugerează că dinamica economică a Rusiei, inclusiv presiunile financiare ridicate cauzate de conflictul din Ucraina și sancțiunile economice impuse de comunitatea internațională după 2022, ar putea slăbi capacitatea statului rus de a dezvolta și administra în mod eficient regiunile sale extrem orientale.

Această situație, conform unor analiști, ar putea deschide oportunități pentru extinderea influenței altor puteri, inclusiv a Chinei.

Un articol recent al media chineze consideră că:

„Regiunea nu ar trebui să fie ‘pierdută’ dacă Moscova se prăbușește.” „Zona este critică pentru securitatea și interesele pe termen lung ale Chinei.” anews.az

Aceste declarații sugerează, în context, evaluări ale importanței pe care anumiți comentatori o acordă regiunii din perspectiva securității și a resurselor naturale.

Reacții istorice și izvoare alternative privind revendicările teritoriale

Este important de menționat că în spațiul internațional și academic nu există o poziție oficială a guvernului chinez conform căreia Beijing intenționează să revendice sau să anexeze teritoriile rusești.

Majoritatea apelurilor la astfel de acțiuni provin din surse neoficiale, opinii individuale sau articole publicate de analiști și naționaliști, nu din documente de politică externă emise de statul chinez.

Mențiuni istorice despre teritoriile din Extremul Orient, inclusiv referiri la „tratate inegale” din secolul al XIX‑lea, sunt adesea folosite în discursurile publice pentru a contextualiza trecutul geopolitic.

În special, efectele tratatelor de la Aigun și de la Peking (1858 și 1860) sunt discutate în lucrări istorice cu privire la maniera în care frontierele actuale între China și Rusia au fost stabilite.

Dezbateri privind influența economică și migrația în Extremul Orient

Pe lângă opiniile cu privire la revendicările teritoriale, anumite analize internaționale evidențiază schimbările demografice și economice din regiunea Extremului Orient rus.

De exemplu, unele rapoarte indică faptul că migranți, întreprinderi și agricultori chinezi au început să se stabilească în regiune sau să închirieze terenuri agricole rusești, exploatând oportunități de pe piață pe termen lung. Acest fenomen este privit de unii analiști ca un factor de influență economică care, în timp, poate modifica structura socială și dezvoltarea zonală.

Conform unui raport al Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI), terenurile agricole și alte active economice din Extremul Orient sunt folosite de companii străine, inclusiv chineze, într‑un cadru legal de contracte și parteneriate.

Acest lucru reflectă realități economice complexe, în care cooperarea transfrontalieră este activă, dar nu implică, în mod direct, revendicări teritoriale.

Apariția unor rapoarte de inteligență și perspective internaționale

În decembrie 2025, serviciile de informații din Ucraina au publicat declarații potrivit cărora Rusia riscă să își piardă controlul asupra unei părți semnificative din teritoriul său, ca urmare a influenței economice și demografice externe, în special din partea Chinei și Coreei de Nord.

Conform acestor rapoarte, cooperarea economică și investițiile crescute în regiune ar putea crea o situație în care Rusia își slăbește controlul tradițional asupra Extremului Orient.

Potrivit sursei citate:

„Rusia riscă să piardă controlul asupra 40% din teritoriul său din cauza expansiunii Chinei și Coreei de Nord.”

Această evaluare se bazează pe analize de inteligență și este citată de mass‑media ca o posibilă perspectivă de securitate, dar nu este o declarație oficială a vreunui guvern.

Reacții privind relațiile diplomatico‑militare între Rusia și China

Rusia și China mențin relații diplomatice oficiale puternice, cu cooperări în numeroase sectoare, inclusiv comerț, energie și securitate.

Pe plan internațional, cele două țări s‑au poziționat adesea împreună în fața unor provocări geopolitice comune, în special în contextul crizei din Ucraina din 2022 și a tensiunilor cu statele occidentale.

În ciuda preocupărilor exprimate de unii analiști privind influența economică a Chinei în regiunile estice ale Rusiei, autoritățile ruse au respins în mod repetat ideea unei „expansiuni teritoriale” chinezești.

Un editorial publicat de agenția de presă TASS a notat că oficialii ruși consideră aceste temeri ca fiind „un mit” și a citat declarații conform cărora China nu intenționează să preia teritorii rusești. Potrivit unuia dintre oficialii ruși:

„Expansiunea chineză este un mit foarte comun.” „Nu există semne că China are un plan malefic de expansiune teritorială.”

Aceste declarații reflectă pozițiile exprimate de anumite oficialități ruse, fără a constitui un acord formal privind viitorul teritorial al Frontierei estice.

Reacții ale analiștilor și observatorilor internaționali

Analiști ai relațiilor internaționale subliniază că, deși există opinii divergente și speculații privind viitorul teritoriilor din Extremul Orient, orice schimbare a frontierei unui stat suveran — în special una care implică un teritoriu atât de vast și important din punct de vedere strategic și economic — ar necesita negocieri diplomatice complexe, acorduri internaționale și recunoaștere de către comunitatea globală.

În plus, Rusia este un stat nuclear și membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, ceea ce face orice dispută teritorială directă o chestiune de maximă sensibilitate geopolitică.