Înaintea lui sunt în ordine, tatăl său Charles, fratele său mai mare William şi nepoţii săi George şi Charlotte, copiii lui William şi Kate, însă Harry dă impresia că ştie ce vorbeşte, şansele sale sunt ca şi INEXISTENTE. De acesta şi declaraţiile sale care n-au scăpat de ochii vulturilor, afirmând "că doar încearcă să salveze situaţia sa nu tocmai convenabilă".

Cuvinte care fac senzaţie, cu ample relevări la BBC şi pe site-urile tuturor ziarelor regatului. Poate că e doar un fel de a spune că urmaşii nu au sete de putere şi urează viaţă lungă Majestăţii Sale. Oricum e un semn despre cum s-au schimbat vremurile: urmaşi la tron fără ambiţia de a domni. Prin aceste locuri , a fost doar unul singur, Eduard, care după cum se ştie a abdicat preferând iubirea pentru o americancă divorţată, decât obligaţiile monarhiei.

Harry a făcut declaraţiile sale săptămânalului amrican Newsweek. ''Monarhia este o forţă pozitivă'', adaugă al doilea născut al lui Charles şi al regretatei Diana. ''Vrem să ducem mai departe atmosfera pozitivă creată de regină timp de 60 de ani, dar nu căutăm să ajungem în locul ei. Suntem implicaţi să modernizăm monarhia britanică. Nu pentru noi înşine, ci pentru binele oamenilor''. Chiar dacă imediat precizează că ''e un complicat joc al echilibrelor, nu vrem să diluăm magia casei regale, poporul britanic şi în fond restul lumii, au nevoie de astfel de instituţii''.

Prinţul de 32 de ani, care a fost mult timp ofiţer în armată, participând şi la războiul din Afganistan, afirmă că se simte câteodată închis în interiorul protocolului, ''ca într-un acvariu cu peştişori roşii''. Dar mărturiseşte, făcând o altă dezvăluire că ''Lumea ar fi suprinsă dacă ar şti viaţa obişnuită pe care o ducem noi, eu cu William. Merg la cumpărături în supermarket, de capul meu. Şi aş face asta chiar dacă aş fi rege''. Adevărul e că nu s-a întâmplat ca cineva să-l vadă vreodată la supermarket, dar e posibil ca Harry să facă în aşa fel încât să nu fie recunoscut. Şi când iese împreună cu logodnica, actriţa canadiancă Meghan Markle, se ascunde înapoia unor berete şi ochelari de soare pentru a-şi apăra propria viaţă privată.

În definitiv, prinţul spune chestiuni suficient de sensibile pentru un tânăr din generaţia sa, pe care soarta l-a făcut întâmpător unul dintre moştenitorii tronului şi demonstrează că s-a maturizat faţă de băieţelul care plagia temele la şcoală, mai trăgea ''pe nas'' şi se îmbrăca în nazist la câte un party. O justificare pentru excesele sale au fost atribuite vârstei. Deja mărturisise că o lungă perioadă de timp a avut depresii după moartea mamei sale, femeia pe care toată lumea o cunoştea ca ''lady D'' şi că s-a adresat unui psiholog pentru a reuşi să treacă peste trauma acelei pierderi.

Harry: ''mama abia murise şi eu a trebuit să merg înapoia coşciugului său în timpul funeraliilor publice, înconjurat de mii de persoane care mă priveau şi de alte multe milioane care mă urmăreau la televizor. Gândesc că niciunui copil, în nicio împrejurare, n-ar trebui să i se ceară să înfrunte o asemenea chestiune. Nu cred că astăzi ar mai fi posibil''.
În perioada respectivă avea doar 12 ani. Acum este orgolios că '' a trecut cu bine peste necazuri, că-şi foloseşte timpul destul de bine, că întâlneşte oameni şi că deseori reuşeşte să le aducă zâmbetul pe buze'', o referire la acivităţile sale de binefacere şi în ajutorarea celor mutilaţi de război. ''Mor de dorinţa -conclude el- să fiu şi altceva în afară de prinţul Harry''. Din păcate nu a fost crezut, a meşteşugit cuvintele în aşa fel încât lumea să creadă că în familia sa nu există orgolii şi că predomină armonia pe culoarele Palatului.