Alexander Lukașenko a creat o nouă criză a refugiaților la frontierele externe ale Uniunii Europene. A fost declarată starea de urgență în zonele de frontieră din Lituania și Polonia. Peste zece mii de soldați se află pe poziții. Cu toate acestea, mulți se îndoiesc că dictatorul țării mici acționează singur. Vladimir Putin s-ar afla în spatele politicii migratorii a dictatorului belarus - așa susține premierul polonez. De fapt, Kremlinul este mulțumit de această escaladare; purtătorul de cuvânt al lui Putin chiar i-a lăudat pe „specialiștii” de la Minsk.

Prim-ministrul polonez Morawiecki a afirmat recent în Sejm, parlamentul polonez, că Lukașenko a fost „doar executantul, iar președintele Putin clientul” ultimului atac. Cercetătorul german în domeniul migrației Gerald Knaus consideră, de asemenea, că această criză a migranților este „un semnal de la Moscova” - Rusia vrea să demonstreze regiunii că UE poate fi șantajată. Dar este, oare, plauzibil acest lucru? Se află Moscova într-adevăr în spatele evenimentelor recente?

Odele Moscovei

Un lucru este cert: Moscova își susține retoric partenerii de la Minsk în actuala dispută. Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, i-a lăudat în mod explicit pe „specialiștii belaruși” pentru comportamentul lor „responsabil” în problema migrației. Potrivit ministrului de externe Serghei Lavrov , „cei care au provocat criza migrației sunt principalii responsabili pentru rezolvarea sa”, referindu-se la Occident. Care este motivul pentru care Europa nu ajută financiar Belarusul pentru a sprijini refugiații, așa cum a făcut cu Turcia?

În cele din urmă, Moscova a dat un semnal trimițând bombardiere cu rază lungă de acțiune pentru a face exerciții în spațiul aerian al Belarusului timp de două zile la rând. Vineri, soldați ruși au fost, de asemenea, parașutați pentru exerciții neanunțate în regiunea Grodno.

Sprijinul politic este un lucru, iar paternitatea este altul, spune, pe de altă parte, politologul belarus Artyom Shrajbman. „Lukașenko amenință cu probleme de migrație de mulți, mulți ani, asta a făcut mereu parte din retorica sa”, a spus politologul. El nu vede nicio dovadă a implicării Moscovei în ecuația fluxurilor de migrație. De asemenea, Lukașenko nu are nevoie de un permis sau de o instrucțiune din partea Moscovei. În cel mai bun caz, este invers. „Dacă Rusia ar pune presiune asupra lui, s-ar putea să se oprească”, a susținut politologul.

Apelul Angelei Merkel

Este exact ceea ce s-a întâmplat când Angela Merkel l-a sunat pe Putin. Președintele rus i-a transmis cancelarului german demisionar că UE ar trebui să-l contacteze direct pe Lukașenko. Moscova se află într-o poziție confortabilă. În primul rând, criza cu Polonia și Lituania lovește tocmai țările pe care Moscova le consideră cele mai ostile din UE. În al doilea rând, izolarea continuă a Belarusului împinge țara în brațele Rusiei. „Atât timp cât escaladarea nu depășește nivelul actual, totul este în regulă pentru Moscova”, a spus Schrajbman.

De ce are Lukașenko atât de multă marjă de manevră pentru a-și urma propria politică de migrație? Belarusul este dependent din punct de vedere economic, militar și politic de Rusia. Cele două țări sunt chiar unite printr-o „Uniune de stat” din anul 1999. Aceasta include o cooperare strânsă, în special în ceea ce privește problemele legate de migrație. Toți cei care călătoresc în Rusia sau în Belarus au dovada acestei cooperări în pașapoartele lor - așa-numitul „card de migrație”, un document de înregistrare comun al Uniunii de stat. Cu toate acestea, vizele vor continua să fie eliberate separat și nu vor fi recunoscute de către celălalt stat. Nu există o viză Schengen pentru Uniunea ruso-belarusă.

Nici măcar o breșă

De fapt, uniunea statală există în mare parte doar pe hârtie. Lukașenko a blocat încercările Rusiei de a aprofunda integrarea. În 2019, el l-a respins public pe premierul rus de la acea vreme, Dmitri Medvedev, pentru că a ridicat problema unei monezi comune, precum și crearea unor instituții supranaționale.

Spune multe despre relația ruso-belarusă faptul că nici măcar ruptura lui Lukașenko cu Occidentul și izolarea sa tot mai profundă remarcată în anul 2020 nu a alimentat eforturile de integrare ale Rusiei. Este adevărat că Putin și Lukașenko au semnat recent 28 de „programe ale Uniunii”, dar nu s-a mai vorbit despre anunțata „descoperire” în materie de integrare, despre o monedă comună sau despre organe supranaționale.

„În loc să se folosească de izolarea de la Minsk, Moscova abordează problema invers și renunță la cererile pe care le-a făcut în urmă cu câțiva ani”, scrie Maxim Samorukov , expert la Centrul Carnegie din Moscova. Tocmai izolarea sa și inevitabila sa plecare de la președinție par să fi sporit marja de manevră a lui Lukașenko față de Putin: Moscova nu vrea să întoarcă elita belarusă împotriva ei însăși apelând la idei riscante.

Încă nu este clar ce sancțiuni va impune UE pentru politica de migrație a lui Lukașenko - ar fi vorba despre al cincilea pachet de sancțiuni de la începutul anului 2020 până în prezent. Dar măsurile ar putea afecta și Rusia. Sunt luate în considerare sancțiuni împotriva companiilor aeriene din țări terțe care zboară la Minsk, inclusiv a companiei rusești Aeroflot. Compania aeriană de stat a reacționat cu furie. Nu efectuează zboruri spre orașe din Irak sau Siria și mulți dintre pasagerii din aceste țări nu folosesc Moscova drept punct de transfer spre Minsk.

Amenințările lui Lukașenko

În orice caz, Lukașenko se simte încurajat de sprijinul explicit al Moscovei de a adopta o abordare ofensivă a crizei migrației și chiar de a anunța contramăsuri împotriva sancțiunilor occidentale. Joi, el a amenințat că va închide gazoductul Yamal-Europa. În cadrul unei reuniuni a cabinetului, Lukașenko a declarat: „Încălzim Europa și ei ne amenință cu închiderea frontierelor. Ce s-ar întâmpla dacă le oprim gazele naturale?”

Însă, în realitate, Rusia este cea care asigură încălzirea Europei. Chiar și gazoductul și gazul natural din el aparțin de Gazprom. Lukașenko amenință sprijinindu-se pe Rusia, cu toate că nu a discutat acest aspect cu Moscova, potrivit purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov.

„Aceasta este o cacealma”, spune Schrajbman. Politologul nu este de părere că Lukașenko va opri gazul, ar fi o mișcare ostilă față de Moscova. „Lukașenko vrea să dea un semnal Uniunii Europene - «Sunt nebun, sunt pregătit pentru orice. Ar fi bine să nu puneți presiuni asupra mea, altfel lucrurile se vor înrăutăți.»”, relatează Der Spiegel.