Economie
Ce blochează piața construcțiilor din România: Retehnologizarea întârziată și dependența de importuri trag sectorul în jos
Muncitor în construcții. Sursa foto: Freepik
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Industria materialelor de construcții din România se confruntă cu probleme structurale profunde care afectează grav competitivitatea pieței locale. Deși pe teritoriul țării există unități de producție pentru materialele de bază, absența furnizorilor autohtoni de materii prime obligă companiile să depindă de importuri costisitoare și fluctuante, conform news.ro.
Ce blochează piața construcțiilor din România: Retehnologizarea întârziată și dependența de importuri trag sectorul în jos
Avertismentul a fost lansat de Irinel Gheorghe, vicepreședintele Federației Proprietarilor și Patronatelor Societăților din Construcții, în cadrul conferinței ”Provocări concurențiale în sectorul construcțiilor”, desfășurată la Sinaia.
Intervenția sa a scos la iveală vulnerabilitățile majore ale lanțului de producție, de la lipsa stirenului și a produselor chimice de bază, până la costurile energetice uriașe și necesitatea urgentă de retehnologizare a fabricilor existente.
Sursa foto: Facebook/Adrian Alexandrov
Deficiențele majore din sectorul de producție
Analiza situației actuale indică trei factori critici care apasă pe umerii producătorilor români de materiale de construcții: impredictibilitatea economică, explozia prețurilor la utilități și costurile tot mai mari cu forța de muncă.
”Când vorbim despre industrii de construcţii, vorbim despre o breaslă care are pe lanţ producători de materiale de construcţii, distribuitori şi constructori, ca să definim foarte clar ce înseamnă sectorul de construcţii. Dacă mă întrebaţi despre industrie, vorbim despre producătorii de materiale de construcţii. Şi aici lucrurile sunt destul de simple, dar nu în sens pozitiv. Adică, în momentul ăsta, să fii producător de materiale de construcţii, trebuie să îţi asumi nişte lucruri care se întâmplă în România de azi. Şi vorbim despre lipsa predictibilităţii, vorbim despre lipsa sau majorarea foarte mare a preţurilor la utilităţii şi vorbim şi despre costul forţei de muncă. Sunt trei motive pe care nu ştiu cum le vom îndrepta în perioada următoare, dar, ca şi particularitate în piaţa sau în industria producătoare de materiale de construcţii, vreau să accentuez lipsa producţiei de materii prime în România.
Vorbesc despre materii prime şi v-am dat un exemplu pe care să îl înţeleagă toată lumea, pentru că bănuiesc că reabilitarea termică o vede toată lumea în marile oraşe. Acolo, pentru această anvelopare, care are un beneficiu foarte clar, anveloparea locuinţelor multietajate aduce o reducere a consumului de energie între 30 şi 35% dacă e bine făcută, însemnând prima dată o analiză, camere de termoviziune, să vezi pe unde se pierde căldura şi să vezi care este grosimea sau densitatea materialului pe care îl foloseşti.
Eu vă spun că nu este o piaţă a materiilor prime. Şi dacă vorbim despre anvelopare, vorbim despre polistiren şi dacă vorbim despre polistiren, vorbim despre o materie primă care lipseşte în România. Şi este vorba de stiren, care, nefiind în producţie internă, este achiziţionat de către producători din diverse surse, Europa sau Asia. Impactul preţului materiei prime este foarte mare în preţul produsului, pentru că în funcţie de densitate, ştii câtă materie primă pui. Şi atunci, neavând, pe lângă faptul că impactul e mare, avem şi această problemă a preţului pe care îl decid aceşti producători care sunt puţini, sunt mari, dar sunt puţini şi atunci ei îşi permit să se joace în funcţie de cerere, în funcţie de cum e văzută în România, la nivel global, ca şi piaţă, ca dimensiuni ale pieţei”, a spus Irinel Gheorghe.
Un alt caz reprezentativ este cel al hârtiei speciale folosite la fabricarea plăcilor de gips-carton, componentă care provine tot din afara țării, dar și dependența de produsele chimice esențiale pentru mortare.
”Şi pot să vă dau în continuare partea de chimie. Gândiţi-vă că în orice mortar, pe lângă nisip şi ciment, e o întreagă chimie care se pune în acest produs, în funcţie de destinaţia lui. Produsele alea chimice nu prea se fabrică în România şi atunci trebuie schimbate şi au costuri destul de mari”, adaugă el.
Uzura tehnologică și necesitatea intervenției statului
Pe lângă deficitul de materii prime, o altă problemă majoră este tehnologia învechită a fabricilor construite în deceniile trecute. Multe dintre aceste unități folosesc echipamente bazate pe consum mare de gaz sau instalații a căror durată de viață utilă se apropie de sfârșit.
”V-am dat un exemplu, că folosirea unui cuptor pe gaz este o idee sau este consumatoare mare de energie. Există acum o orientare a acestor cuptoare consumatoare de energie ca având ca sursă energie electrică. Plus că aceste fabrici au fost gândite ca durată de viaţă, au o anumită durată de viaţă, au fost construite în anii 90, probabil că în anii 2026-2027, durata de viaţă se apropie de final şi atunci trebuie retehnologizare. Cred că statul aici ar trebui să intervină, pe lângă în susţinerea creării de unităţi, de producţii noi, în susţinerea retehnologizării în fabricile existente”, declară vicepreşedintele Federaţiei şi Patronatelor Societăţilor din Construcţii.
În opinia reprezentantului industriei, sprijinul guvernamental ar putea îmbrăca forma unor programe de credite cu dobânzi subvenționate, o măsură esențială pentru protejarea și dezvoltarea capitalului românesc.
Facturile la energie sufocă unitățile de producție
Situația a devenit și mai complicată după liberalizarea prețului la gaze pentru industrie. Producătorii se confruntă cu costuri colaterale uriașe pe facturile de energie, unde consumul efectiv reprezintă doar o fracțiune din suma totală de plată.
”După aia, ca să creezi o unitate de producţie, sigur că ai nevoie de energie ieftină. Vă atrag atenţia că în aprilie, preţul gazului a fost liberalizat pentru industrie, pentru toată industria, nu doar pentru industria producătoare de materiale de construcţii. Gândiţi-vă ce înseamnă asta. O factură a unui producător de energie electrică care are 28 de linii, o linie înseamnă energia electrică consumată şi 27 de linii înseamnă taxe, certificate verzi, taxe de transport, 27 de linii, astfel încât o factură care arată că energia consumată e pe la vreo 180.000 lei ajunge la final la 400.000 lei. Şi atunci, astea sunt lucrurile care ar trebui sau pe care statul ar trebui să le aibă în calcul atunci când vorbeşte despre repornirea economiei în România, unităţi de producţie care să genereze plus valoare, susţinute prin nişte programe foarte clare”, mai afirmă el.
Măsurile concrete de susținere a producției interne și optimizarea costurilor energetice rămân priorități strategice fără de care relansarea economică a sectorului construcțiilor va continua să întâmpine dificultăți majore.
Recomandările noastre
