Prefectul de poliție Bernard Squarcini, fost șef al contraspionajului francez, a declarat pentru Le Figaro:

„Ceea ce s-a întâmplat la Paris era scenariul cel mai negru, de care autoritățile se temeau cel mai mult. Dată fiind experiența altor țări, Franța se pregătea de mult.

Pe 30 septembrie, fostul judecător anti-terorist Marc Trévedic lansase și el un avertisment grav, după ce fusese înlocuit de la post:

„Am convingerea că militanții ISIS au ambiția și mijloacele de a ne lovi cu mult mai mare forță, organizând acțiuni de amploare, incomparabil mai mari decât cele de până acum. O afirm atât ca profesionist: zilele cele mai întunecate de-abia de acum încolo vor veni. Adevăratul război pe care ISIS vrea să-l dea pe teritoriul nostru nu a început încă.”

Același judecător declara că se teme de „carnagii înfiorătoare”. El invoca elemente precise:

„Cei pe care îi arestăm și care acceptă să vorbească ne spun că ISIS are intenția de a ne lovi sistematic și puternic (…) Militanții ISIS au mijloacele, banii și posibilitățile de a procura câte arme au nevoie pentru a organiza atacuri în masă.”

Yves Trotignon, fost membru al serviciului anti-tero al DGSE, serviciul de informații externe francez, avertiza la rândul său:  

„Pericolul vine de la o echipă mai mult sau mai puțin numeroasă de inși care vin din teatrele de operațiuni, unde au dobândit pregătire militară, poate în Siria, poate în Libia, poate în Yemen, care găsesc arme la fața locului (în Franța – n.r.) și trec la acțiune. Niște tipi hotărâți, gata să moară, care au studiat țintele și sunt puternici din punct de vedere operațional, pot face foarte mult rău.”

Unitățile de intervenție au realizat și ele o mulțime de planuri de intervenție și de exerciții. În iunie 2011, prefectura de poliție a organizat un exercițiu foarte apropiat de cazul de vineri seara de la Paris: acesta combina simularea a trei atentate și două luări de ostatici.

Serviciul de informații interbe GIGN avea stabilit un plan intitulat „Războiul timpului”. Pentru a câștiga minute prețioase în cazul unor atentate, serviciile au examinat cu minuțiozitate peste 200 de locuri publice care prezentau riscul de a fi atacate. Printre ele, și sălile de spectacole, cum este Bataclan.

Pentru fiecare dintre posibilele ținte, analiștii au întocmit „dosare de obiectiv”, inclusiv planuri animate, unde, cu un clic, sunt prezentate culoarele, subsolurile, instalațiile electrice, sensul de deschidere al ferestrelor sau înfățișarea ușilor.

În aceste condiții, cu atâtea avertismente și pregătiri minuțioase, cum de au fost posibile atacurile de vineri seara de la Paris? Cum de nu au reușit serviciile secrete franceze prevenirea atentatelor? Cu atât mai mult cu cât se aflau în alertă după atacurile din ianuarie, de la Charlie Hebdo!

Mai există și o altă ipoteză: serviciile secrete să-și fi făcut datoria, să furnizeze informațiile și avertismentele necesare, iar autoritățile să nu le fi luat în seamă.

Unul dintre motivele pentru care regimul Hollande putea refuza să întreprindă acțiuni directe și masive în comunitățile islamice este că, în mai puțin de o lună, în Franța vor avea loc alegeri regionale, în două tururi, pe 6 și 13 decembrie, iar socialiștii speră să compenseze cât de cât din avansul Frontului Național cu voturile musulmanilor.

Dacă este așa, atunci Hollande se face vinovat de trădarea intereselor naționale și sacrificarea lor în favoarea intereselor mărunte, de putere. Aceasta ar putea explica figura lui speriată și declarația lui haotică: a declarat că a ordonat închiderea frontierelor, apoi a revenit. A anunțat „un război fără milă” împotriva teroriștilor. Dar acest război nu a fost declanșat după Charlie Hebdo?

Fără a mai vorbi de halucinanta afirmație: „Avem toate motivele să ne temem!” Vorbea de Franța sau de el însuși?