În dimineaţa zilei de 28 decembrie 1989 bateria antiaeriană de la unitatea militară de lângă Boteni a deschis focul împotriva avionului care tocmai decolase de pe Aeroportul Otopeni. La bord se aflau pilotul comandant Ioan Chifor, pilotul instructor Mihai Moldoveanu, co-pilotul Valter Jurcovan, mecanicul de bord Gelu Cristea, însoţitorii de bord Elena Marchidan şi Petre Bănică, precum şi ziaristul Ian Parry. Proiectilul a trecut prin fuselajul avionului, a blocat comanda profundorului în poziţia picaj, iar cei aflaţi la bord au încercat în zadar să redreseze aparatul de zbor. 

Inginerul pilot Simion Dascălu, cel care a preluat primul ancheta, chiar din ziua în care s-a petrecut incidentul, a relatat pentru EVZ că zborul fusese planificat în urma anunţului autorităţilor de la Belgrad care puneau la dispoziţia României ajutoare medicale. Jurnalistul Ian Parry a urcat la bord în ultimul moment.

Simion Dascălu – a cărui instructor de zbor a fost Mihai Moldoveanu, membru al echipajului – a relatat că pe 28 decembrie 1989 încă funcţiona vechiul sistem de autorizare a zborurilor. La data respectivă, toate zborurile erau interzise, iar unităţile antiaeriene aveau ordin să deschidă focul împotriva aeronavelor aflate în aer, dacă nu erau informate în prealabil cu privire la identitatea acestora.

Zburau cu pistolul în ceafă

„Autorizările, în mod uzual, se luau pe trei direcţii: din partea companiei de zbor, de la controlul de trafic aerian şi de la Protecţia Antiaeriană şi Securitate. Ăştia trebuiau şi ei informaţi. Pe atunci, Securitatea avea un birou special în aeroport, iar în aeronave erau însoţitori de zbor de la Securitate, practic, zburam cu pistolul în ceafă”, a declarat pilotul Simion Dascălu.

Acesta a spus că în cazul aeronavei Antonov 24 Compania Tarom transmisese prin telex ordinul de zbor, însă din motive încă neelucidate, biroul de Protecţie Antiaeriană şi Securitate n-a mai comunicat bateriilor antiaeriene faptul că un zbor umanitar se îndrepta spre Belgrad, iar una dintre ele a deschis focul.

Simion Dascălu a ascultat înregistrările din cabină, care surprind momentul în care aeronava a fost lovită de proectil. „Petre Bănică a fost trimis în spate să vadă ce s-a întâmplat şi a raportat că este o gaură mare în fuselaj. Nu şi-au dat seama că s-a tras în ei şi cred că Moldoveanu a anunţat prin staţie că au probleme tehnice şi că nu poate să redreseze avionul. Nu am ascultat până la sfârşit, pentru că eu cu aceşti oameni am zburat”, a spus pilotul.

Terorişti pentru 48 de ore

Pe 28 decembrie 1989 Simion Dascălu era la Guvern, membru în comisia de Ştiinţe şi Tineret şi a aflat al doilea după Petre Roman vestea că un avion a fost doborât. Numai că la momentul respectiv informaţia era că un avion plin cu terorişti care voiau să fugă din România a fost interceptat şi distrus de antiaeriană. La 48 de ore de la incident, toţi cei care au pierit la bordul aeronavei au primit titlul de Eroi ai Revoluţiei de la Ion Iliescu, cel care pe 27 anunţase public zborul spre Belgrad.

Singurul pasager al avionului ducea un rucsac plin cu filme de la Revoluţie

 Aeronava Antonov 24 decolase pe data de 28 decembrie 1989 cu destinaţia Belgrad pentru a aduce flacoane cu sânge şi ejutoare medicale destinate celor răniţi la Revoluţie Avionul prăbuşit la finalul lunii decembrie 1989 avea, pe lângă cei şase membri ai echipajului, un singur pasager la bord. Ian Parry, care avea numai 24 de ani in momentul morţii, era fotoreporter al ziarului britanic Sunday Times şi a sosit în România în data de 22 decembrie 1989 pentru a reflecta evenimentele dramatice de la Bucureşti. Parry a sosit în Capitala României alături de alţi doi fotoreporteri englezi, chiar cu câteva ore înainte ca spaţiul aerian să fie închis. În ziua de 27 decembrie, Parry a aflat că a doua zi un avion urma să zboare din Bucureşti la Belgrad, în scop umanitar. Şi-a chemat cei doi colegi fotoreporteri în camera sa de hotelul Intercontinental şi le-a spus că va încerca să se urce în avionul care urma să plece a doua zi, pentru a ajunge la Londra cu fotografiile făcute în timpul Revoluţiei. Cei doi fotoreporteri i-au dat lui Parry şi fotografiile făcute de ei, astfel că junalistul a ajuns la Otopeni cu un ghiozdan plin cu filme fotografice. A doua zi, pe data de 28 decembrie, fotoreporterul a fost singura persoană căreia i s-a permis accesul în aeronava care urma să decoleze către Belgrad, deşi erau sute de persoane care încercau să prindă un zbor care să îi scoată din România. Ian Parry a fost cel mai tânăr jurnalist care a murit în timpul evenimentelor din România.