Casa arhitectului care a transformat Chişinăul într-un oraş modern

Casa arhitectului care a transformat Chişinăul într-un oraş modernCasa Bernardazzi/ Sursa foto: Wikipedia

Republica Moldova. Renumitul arhitect de origine italiană Alexandru Bernardazzi, care a creat adevărate capodopere arhitecturale pentru Chişinău şi Odesa, nu şi-a proiectat propria casă. Bernardazzi a locuit la Chişinău într-o casă moştenită de la mama sa.

Alexandru Bernardazzi și-a început cariera profesională la doar 19 ani, în 1850, când a preluat rolul de arhitect asistent la Agenția de Construcții de Drumuri din Basarabia. Până în 1856, a obținut titlul de arhitect șef al orașului Chișinău. Funcție pe care a deținut-o până în 1878.

Placa comemorativă de pe zidul bisericii Sfânta Teodora de la Sihla/ Sursa foto: EvZ

Pe parcursul a douăzeci și doi de ani, Bernardazzi a transformat orașul într-o capitală care a respectat îndeaproape standardele europene și tendințele arhitecturale occidentale contemporane.

Genialul arhitect a lăsat o amprentă specială asupra Chișinăului, elaborând peste 30 de proiecte, printre care construcția Primăriei, a gimnaziului de fete „Prințesa N. Dadiani”, a clădirii parohiei luterane, a capelei gimnaziului de fete (acum Biserica Sfânta Teodora de la Sihla), a clubului nobiliar, a tribunalului, a turnurilor de apă (unul dintre ele păstrându-se, acum adăpostește „Muzeul Orașului”), a Bisericii Sfântul Pantelimon, a Bisericii Armeneşti şi altele, în prezent monumente de arhitectură de importanţă naţională.

Casa familiei Bernardazzi din Chişinău

Casa familiei Bernardazzi din Chişinău se află pe strada Sfatul Ţării 23, la intersecţie cu strada Bucureşti. Este o construcţie cu mult mai modestă decât casele nobililor basarabeni din secolul XIX, proiectate de marele arhitect.

Casa a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea, după un proiect-model numit „șapte stânjeni”. (unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m).

Casa în care a locuit arhitectul Bernardazzi/ Sursa foto: Sursa foto: Wikipedia

Imobilul avea şase odăi, anexe şi demisol. Avea o curte cu suprafața de 600 stânjeni pătrați și aparținea Tatianei Țanghe, o târgoveaţă din Chişinău. A fost cumpărată în a doua jumătate a anului 1859 de Vilghelmina Bernardazzi, mama arhitectului Alexandru Bernardazzi și sora sa – Ecaterina-Matilda Bernardazzi. În această casă familia Bernardazzi a locuit din 1859 până în 1907.

Casa este ridicată într-un parter. Din cauza căderii reliefului, în partea curții casa are două niveluri. Intrarea de onoare a casei de locuit este amplasată la mijlocul fațadei principale, orientate spre strada București. Clădirea are șapte axe, șase goluri de ferestre și unul de ușă, aflat într-un portic cu piloni angajați, dominați de un fronton triunghiular.

Fabrica de bere

Prin actul de donaţie din 10 august 1874, văduva Wilhelmina Bernardazzi i-a oferit fiului său Alexandru Bernardazzi o parte din curtea pe care o avea în proprietate, situată în orașul Chișinău, la colţul străzilor Podolskaia și Meșceanskaia. Cealaltă parte a curţii ei, văduva Bernardazzi i-a dăruito fiicei sale, ajunsă Matilda Ţigler după căsătorie.

Imagine din curtea care a aparţinut familiei Bernardazzi/ Sursa foto: Wikipedia

La 30 mai 1868, organul oficial al administraţiei regionale a Basarabiei aducea la cunoștinţa cititorilor că un grup constituit din câteva persoane, sub conducerea lui Ţigler, a deschis o fabrică de bere în curtea casei lui Bernardazzi, situată vizavi de casa poliţmaistrului.

Chișinăuienii mai erau înștiinţaţi că berea se vindea la preţul de 1 rublă și 50 de copeici pentru o căldare. Însă, după cum se preciza, berea nu era fabricată la un nivel calitativ. Nu avea suficientă tărie și gust amar .

Locul de veci al lui Alexandru Bernardazzi

Alexandru Bernardazzi a decedat în anul 1907, la vârsta de 76 de ani, în timpul unei deplasări la Fastiv (lângă Kiev). Marele arhitect a lăsat prin testament dorința de a fi adus și înmormântat la Chișinău, lângă mama sa, în cavoul familiei.

Cavoul familiei Bernardazzi nu s-a păstrat până în zilele noastre. El a fost distrus în perioada sovietică, la fel ca şi o bună parte din cimitirul Central, supranumit Armenesc. Iar pe terenul respectiv a fost construit cinematograful „40 de ani ai comdomolului leninist”, ulterior „Gaudeamus”, a ajuns o ruină.

Terenul a ajuns în proprietatea unei firme de construcţii, care intenţionează să construiască un bloc multietajat.

Documentele de arhivă arată că în apropiere de cavoul familiei Berrnardazzi se afla şi mormântul lui Karol Schmidt, cel care a condus Chişinăul timp de 25 de ani, fiind considerat cel mai bun primar aş capitalei din toate timpurile.