Din cuprinsul articolului
C.D.Rosenthal, pictorul simbolului Revoluției pașoptiste. A avut un destin dramatic, dar a rămas nemuritor în arta românească
C.D. Rosenthal, Ion Negulici și Barbu Iscovescu sunt „treimea picturii pașoptiste”.
C.D. Rosenthal - maghiarul fiu de negustori evrei, îndrăgostit de România
Despre C.D.Rosenthal s-a născut, după câte se pare la 1820, la Pesta. Nu s-au păstrat documente care să certifice acest an. Specialiștii au ajuns la concluzia asta prin determinări colaterale. Istoricul și criticul de artă George Oprescu, în 1943, a impus definitiv anul 1820. Se știe că familia sa de negustori maghiari de origine evreiască l-a trimis la studii la Viena. A studiat Artele Frumoase din 1837, la clasa de desen antic.
Așadar, destinul său de pictor părea fructuos. Adică, față de alți titani ai picturii, nu era sărac și nu trebuise să fugă de acasă ca să picteze. Și totuși, tragismul l-a marcat. Pe undeva, destinul lui C.D.Rosenthal este asemănător cu al pictorului Ștefan Luchian.
Numele său la naștere ar fi fost David Rosenthal. S-ar fi convertit la creștinism, primind numele Constantin. Pe fondul aderării la cauza revoluționară, pentru a nu fi indentifcat ușor, ar fi renunțat la prenumele David pentru cel de Daniel.
C.D. Rosenthal, prietenia de nezdruncinat cu C.A.Rosetti
C.D. Rosenthal a venit în București, Țara Românească, pe undeva prin 1840-1842. Aici, s-a împrietenit cu Vasile Mălinescu și C.A.Rosetti. Prin 1844, a pornit către Paris, unde se plămădea o parte a marii revoluții europene de la 1848. Pictor, Rosenthal a fost și sculptor. El a creat o statuie dedicată Revoluției la 1848. A fost însă rapid distrusă de teama reprezentnaților ruși și otomani de la București care puteau interpreta gestul ca unul subversiv al revoluționarilor. Locotenența Domnească în vara lui 1848, i-a acordat calitatea de valah. Austriecii nu i-au recunoscut niciodată altă calitate decât aceea de cetățean al Imperiului.
El a pictat-o pe soția lui C.A.Rosetti, pe scoțianca Mary Grant, ca „România revoluționară” sau „România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății”. Au fost cele mai cunoscute opere, însă a pictat tablouri cu bărbați ca Nicolae Bălcescu, femei din familiile Văleanu, Cătuneanu Filipescu. Portretul Doamnei Filipescu din 1842 este socotit prima lucrare în România realizată de el.
Perioada elvețiană, arestarea și moartea misterioasă
C.D.Rosenthal a plecat peste munți în toamna lui 1848. Probabil că familia sa îl izolase ca pe un element turbulent, fiindcă la 1849-1850, o ducea foarte greu financiar, neavând nici comenzi. Pe fondul unor probleme de sănătate, i se recomandă neutra Elveție cu aerul ei muntos, bun și sănătos. Ajunge aici la finalul lui 1850. Se întremează și începe să lucreze.
Corespondează în secret cu pașoptistul C.A.Rosetti care probabil îl susținuse financiar în timpul exilului său. Rosetti îi dă o misiune la începutul lui iulie 1851, când cei doi se văd la Paris. Rosenthal urma să meargă la Buda și Pesta, fiind supus maghiar al Imperiului Habsburgic, deci având drepturi depline. Aici, urma să întrețină o propagandă culturală românească. Poliția secretă austriacă îl urmărea ca pe un element periculos la Paris. Cu agenți pe urmele sale, a ajuns la Buda și Pesta unde a fost arestat pentru propagandă.
Nu se știe în ce context, C.D.Rosenthal a încetat din viață în noaptea de 22/23 iulie 1851. Oficial, s-a spus că a fost găsit spânzurat. Se crede cî a fost asasinat în celulă și s-a înscenat sinuciderea. În însemnările sale, C.A.Rosetti nu a amintit nimic de boală, suferință psihică la prietenul său. A scris că se consideră vinovat de moartea sa pentru că „Rosenthal a murit pentru mine”. A mai scris că prietenul lui se pusese în slujba României, țară străină pentru el dar pe care „o iubea ca pe patria lui”.
