Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia contestă traducerea de către rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, Ioan Aurel Pop, a testamentului episcopului Batthyany Ignac, prin care acesta a donat Provinciei Transilvania şi Bisericii Biblioteca şi Institutul astronomic Batthyaneum.

Pe de altă parte, specialistul propus de către Arhiepiscopie să efectueze, de asemenea, traducerea testamentului, prof. univ. dr. Buzogany Desideriu, de la aceeaşi universitate, nu a făcut acest lucru până la termenul de astăzi al dosarului Batthyaneum derulat la Curtea de Apel Alba Iulia.

În legătură cu obiecţiunile depuse de către romano-catolici cu privire la traducerea făcută de către rectorul UBB, instanţa a apreciat că se impune să se efectueze şi cea de-a doua traducere, pentru a se putea face o comparaţie. Următorul termen în acest dosar a fost stabilit pentru 6 decembrie, transmite Agerpres.

La începutul lunii octombrie, CA Alba Iulia a admis cererea Arhiepiscopiei Romano-Catolică şi a intervenientei Biblioteca Naţională a Românei privind numirea în calitate de specialişti a profesorilor universitari Buzogany Desideriu şi Ioan Aurel Pop, rectorul UBB, în vederea traducerii traducerii 'cu acurateţe' în limba română a testamentului episcopului Batthyany. Cei doi au fost înştiinţaţi, printr-o adresă, despre acest lucru.

Pe rolul CA Alba Iulia se află, la instanţa de contencios administrativ, dosarul în care Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia solicită anularea deciziei prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România a respins, în toamna trecută, cererea acesteia de retrocedare a imobilului Bibliotecii Batthyaneum, precum şi a bunurilor mobile, pe motiv că aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra clădirii la data preluării acesteia de către statul român.

Donate Provinciei Transilvania şi Bisericii de episcopul Batthyany Ignac, în 1798, împreună cu clădirea şi terenul aferente, Biblioteca şi Institutul astronomic Batthyaneum au fost gândite de donator ca structuri cu un caracter public. După Marea Unire din 1918, Institutul astronomic şi Biblioteca au rămas, până la naţionalizarea din 1949, în administrarea Episcopiei Romano-Catolică de Alba Iulia, fiind scutite de impozite şi de alte obligaţii financiare de către Statul Român. Din 1961, Batthyaneum a devenit filială a Bibliotecii Centrale de Stat, actuala Bibliotecă Naţională a României.

Arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, Jakubinyi Gyorgy, a transmis în 2007 Parlamentului European şi CEDO o petiţie în care a susţinut că, în 1949, regimul comunist aflat la putere la acel moment în România, a confiscat proprietăţile diecezei romano-catolice de Alba Iulia - terenuri şi imobile, inclusiv un complex ce adăposteşte Biblioteca Batthyaneum, institutul şi observatorul astronomic.

În septembrie 2012, CEDO a constatat, în cazul restituirii unor imobile Arhiepiscopiei Romano-Catolică

Alba-Iulia, că autorităţile naţionale nu au adoptat o decizie prin care solicitarea reclamantei de restituire a imobilului care adăposteşte Biblioteca Batthyaneum şi Institutul Astrologic, dar şi colecţii de cărţi şi documente rare să fie soluţionată, fie prin admitere, fie prin respingere. Statul român a fost condamnat de CEDO la plata sumei de 15.000 de euro Arhidiecezei Romano-Catolică de Alba Iulia, pentru prejudiciul moral adus în cazul refuzului privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra Bibliotecii Bathyaneum şi a Institutului de Astronomie.

Biblioteca Batthyaneum, care funcţionează din 1794 în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia, deţine cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, respectiv peste 80%. Aici se află şi cel mai vechi manuscris de acest gen, Codex Aureus, realizat între 805 şi 810, cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorch. Prima jumătate a Codex-ului a ajuns la Alba Iulia în 1786, iar cea de-a doua se află la Biblioteca Vaticanului. Coperţile originale se găsesc la muzee din Londra şi Roma.

Batthyaneum deţine şi cea mai mare colecţie de incunabule, cărţi editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de început a tiparului, cu peste 600 de exemplare, adică circa 70% din totalul celor aflate pe teritoriul României. Biblioteca are profil documentar, fiind destinată cercetătorilor şi specialiştilor, iar accesul în incintă este permis doar în baza unei autorizaţii.