„Profesorul Infinit” la București: o zi în care profesorii s-au oprit să se asculte
- Dragoș Lefterescu
- 16 noiembrie 2026, 11:34
„Profesorul Infinit” la București: o zi în care profesorii s-au oprit să se asculte. Ce își va aminti, peste 20 de ani, copilul care astăzi stă în banca școlii? Ce profesori îi vor rămâne în minte și ce va fi primit de la ei? Aproximativ 100 de profesori s-au întâlnit la București pentru o zi de reflecție asupra acestor întrebări și asupra felului în care își pot pregăti elevii de astăzi pentru lumea în care vor trăi în 2046.
Sâmbătă, 14 noiembrie, a plouat la București. În sala de la FRATELLI STUDIO 2, aproape 100 de profesori au petrecut o zi împreună, vorbind despre o meserie pe care o cunosc bine, dar asupra căreia nu au întotdeauna timp să se oprească: meseria de profesor.
Au venit de la grădiniță, din școli și licee, unii la început de drum, alții cu peste 30 de ani de experiență. Au participat la atelierul „PROFESORUL INFINIT: Cum predăm pentru 2046, nu doar pentru vineri”, organizat de Asociația „Sinaxa Educațională”, împreună cu Liceul „Nicolae Steinhardt” București și Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din București.
Nu au venit să învețe o nouă metodă de predare și nici să primească răspunsuri pentru toate problemele de la școală. Au venit să se întrebe, împreună, de ce au ales să fie profesori, ce îi mai bucură în această meserie și ce ar vrea să rămână în urma lor.
„Profesorul Infinit”, instrumente, nu rețete
Atelierul a fost susținut de Cătălin Bîrsan, trainer și specialist în educație nonformală și dezvoltarea competențelor socio-emoționale. În locul unei prezentări în care participanții să asculte și să ia notițe, trainerul a propus exerciții, întrebări și conversații prin care fiecare să ajungă la propriile răspunsuri.
Au vorbit despre lucruri pe care, poate, nu le discută suficient nici măcar cu colegii lor: ce i-a adus la catedră, ce îi face să continue, câtă încredere au în oamenii cu care lucrează și de la cine mai au de învățat.
Exercițiile au fost însoțite de platforma ProfInfinit.app, prin care participanții au răspuns la întrebări și au putut să-și exprime sincer gândurile. Pe baza răspunsurilor, fiecare a primit pe propriul e-mail un profil personal realizat cu ajutorul inteligenței artificiale.
Un joc care nu se termină odată cu ultima oră
Titlul atelierului pornește de la ideile lui Simon Sinek din cartea „Jocul infinit”. Într-un joc finit există reguli, un început și un sfârșit, iar cineva câștigă. În școală, ne întâlnim adesea cu astfel de mize: note, examene, programe de terminat, inspecții.
Dar educația nu se încheie odată cu un examen și nici nu poate fi redusă la rezultatele unui an școlar. Efectele ei se văd uneori mult mai târziu, în alegerile unui om, în felul în care gândește și în ceea ce păstrează din întâlnirea cu profesorii săi.
De aici a pornit și una dintre întrebările atelierului: Predăm pentru ziua de vineri sau pentru omul care va deveni copilul din fața noastră peste douăzeci de ani?
Pornind de la această perspectivă, participanții au reflectat la motivul pentru care au ales să fie profesori, încrederea în relația cu elevii, părinții și colegii, oamenii de la care se pot inspira, deschiderea către lucruri noi și curajul de a conduce.

profesorul infinit
Profesorii pe care nu i-am uitat
Una dintre cele mai frumoase părți ale zilei a fost aceea în care participanții au vorbit despre profesorii care le-au rămas în amintire. Au apărut povești despre învățători, diriginți, profesori și duhovnici care le-au schimbat, într-un fel sau altul, drumul.
Nu neapărat cei care le-au predat cel mai mult sau le-au cerut cel mai mult au rămas în sufletul lor, ci oamenii lângă care s-au simțit văzuți, încurajați și înțeleși.
Ce nu va putea face niciodată inteligența artificială în locul profesorului?
Inteligența artificială a fost una dintre temele care au stârnit cele mai multe discuții. Dacă un elev poate obține în câteva secunde un rezumat, o explicație sau un răspuns, ce mai are de făcut profesorul? Ce merită să-i învețe pe copii într-o lume în care informația este atât de ușor de găsit?
Nu s-au căutat interdicții și nici răspunsuri definitive. Profesorii au discutat despre schimbarea rolului lor: mai puțin acela de a deține și transmite informația și mai mult acela de a-i ajuta pe copii să o înțeleagă, să o verifice, să o judece și să gândească singuri.
La plecare, fiecare a rămas cu o întrebare la care merită să se întoarcă: Ce din ceea ce fac eu nu va putea fi înlocuit niciodată de inteligența artificială?
Un gând despre ce îl ține pe profesor în meseria lui
Un invitat al întâlnirii a fost părintele Alexandru Barna, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, care a predat religie și într-un liceu bucureștean.
Pornind de la experiența sa, Părintele a vorbit despre câteva lucruri de care un profesor are nevoie pentru a putea continua: un loc în care să respire, oameni pe care să se poată sprijini și o pasiune pentru ceea ce face, care să nu rămână ascunsă, ci să se vadă în fiecare zi.
Ce au spus participanții
„Am plecat acasă cu ideea de a-mi asculta «busola» interioară și multe întrebări.” (Gabriela C.)
„Am simțit că ar fi bine să mă gândesc mai mult la copilul din spatele elevului, să mă interoghez mai mult cu privire la rostul meu profund de dascăl.”
„Mi-a plăcut energia. Am plecat cu convingerea că lucrurile făcute cu pasiune vor atinge mereu sufletul copiilor.” (Mihaela H.)
„Titlul evenimentului – «Profesor pentru 2046» – mi-a stârnit curiozitatea și a fost o provocare încă de la început. În mare măsură, întâlnirea s-a ridicat la așteptările mele. A fost primul meu contact cu această organizație și o experiență care mi-a trezit dorința de a participa și la alte evenimente de acest fel. Am rămas impresionată de elocvența și flexibilitatea trainerului vostru, Cătălin Bîrsan. Un adevărat mentor, deși încă foarte tânăr.” (Iuliana O.)
„Profesorul Infinit”. Ne revedem în 2046?
La plecare, profesorii au primit o invitație: să se întoarcă în 2046, în același loc, la aceeași oră, fiecare însoțit de un fost elev.
Peste douăzeci de ani, copiii care astăzi stau în băncile școlii vor fi adulți. Poate că unii dintre ei vor veni atunci să-și revadă profesorii. Poate vor povesti despre o întâmplare de la clasă, despre o vorbă spusă la momentul potrivit sau despre cineva care a avut încredere în ei când nici ei nu aveau prea multă.
Până atunci, profesorii se întorc la școlile lor, la ore, la elevi și la toate lucrurile care îi așteaptă de luni dimineață. Poate că vor privi puțin diferit unele dintre ele.
Despre Asociația „Sinaxa Educațională”
Asociația „Sinaxa Educațională” s-a format în jurul Mănăstirii Oașa, din întâlnirea unor oameni care au descoperit că împărtășesc aceleași căutări și preocupări pentru devenirea personală și comunitară. Experiența întâlnirii, a comuniunii și a creșterii împreună a devenit punctul de plecare al unui demers dedicat educației.
Astăzi, Asociația își dorește să ducă mai departe această experiență prin proiecte și întâlniri care aduc împreună profesori, părinți și oameni preocupați de formarea tinerei generații.
Crede într-o educație în care omul este mai important decât informația, relația contează la fel de mult ca rezultatul, iar valorile nu rămân doar cuvinte, ci se văd în felul în care trăim și ne raportăm unii la alții.