Doar un exemplu, Polina Jemciujina, soția lui Viaceslav Molotov, a fost arestată sub acuzația de trădare, în anul 1948, pe când soțul ei era ministru de Externe al URSS. Cuplul a divorțat, la ordinul lui Stalin, iar Jemciujina și-a petrecut următorii ani în lagăr, până la moartea Tătucului, în 1953. Imediat după eliberare, cei doi s-au recăsătorit. Soții, părinți, gineri, cumnați, niciun grad de rudenie din familiile apropiaților lui Stalin nu a fost ocolit. Imediat după arestare, ruda sus-pusă se dezicea de cel arestat cu entuziasm revoluționar și cu satisfacția că încă un dușman al poporului a mai fost stârpit.

Istoricii spun că în felul ăsta Stalin își atingea mai multe obiective. Le arăta colaboratorilor că locurile pe care le ocupă în carieră, lângă el, la putere, dar mai ales în viață, sunt unele ce pot fi pe loc curmate, că pot avea oricând soarta rudelor lor. Le determina, astfel, un comportament obedient, într-o spaimă animalică. Mai mult, îi transforma pe apropiații săi în exemple vii, terifiante, pentru întreg aparatul din subordine. Prin ei, Stalin genera sistemului Teroarea și, prin ea, supunerea necondiționată. Mai mult, ca să fie clar că nimeni nu poate scăpa, Stalin și-a arestat propriile rude. Rolul diabolic pe care îl avea această veritabilă luare de ostatici, pe care Stalin o exercita prin intermediul NKVD-ului și a justiției sovietice asupra celor din aparat, apare clar: înspăimântarea până la oarbă ascultare!

Este, astfel, foarte greu să nu te duci cu gândul la Stalin și la practicile sale monstruoase, când vezi că același lucru se întâmplă, păstrând niște proporții, nu în Uniunea Sovietică a anilor ’30- ’50, a NKVD-ului și a justiției lui Stalin, ci în România anului 2015, a SRI-ului și a justiției lui Kovesi și Stanciu. Mircea Băsescu, fratele fostului președinte Traian Băsescu, Ionuț Rudeanu, ginerele lui Vasile Blaga, Iulian Herţanu, cumnatul lui Victor Ponta, câteva exemple de rude arestate ale unor puternici ai zilei, luate ostatice. Chestie de o tristețe maximă – în toate cazurile, ca și în vremea lui Stalin, a urmat dezicerea. Traian Băsescu: „Frații, rudele nu ți le alegi!” Vasile Blaga: „Ginerii nu ți-i alegi!” Victor Ponta: „Dacă a făcut ceva ilegal, cumnatul meu va plăti pentru asta!”

Istoricii perioadei staliniste au descifrat motivele acelor luări de ostatici, astfel, avem temeiuri să ne punem întrebări și cu privire la motivele celor de acum. Este ușor, cred eu, pentru oricine să-și imagineze ce este în sufletele celor trei oameni politici. Oricât de versați în politică ar fi, este exclus să nu fie făcuți pe ei de frică, pe de o parte, să nu fie bombardați cu reproșuri în familiile lor, pe de alta. Își mai aparțin, oare, acești importanți politicieni, mai sunt ei în măsură să spună și să facă ceea ce cred? În vederea a ce au fost aduși în situația asta, toți trei politicieni importanți, toți trei reprezentativi pentru cele mai importante trei preferințe politice ale populației? Astfel, apăsați și controlați, dar încă foarte influenți, ce trebuie să facă sau să nu facă pe viitor cu țara lor? O întrebare la care îmi este groază să-mi răspund!

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

Te-ar putea interesa și: