Barajul de la Stânca-Costeşti, din judeţul Botoşani, ridicat pe râul Prut, se situează pe locul al doilea în ţară din punct de vedere al volumului de apă, după Porţile de Fier I, și a fost primul „pod de flori” dintre România și Republica Moldova, deschis în anul 1990.

Barajul lacului de acumulare Stânca-Costești leagă România de Republica Moldova

Lacul Stânca-Costești este un lac de acumulare situat la hotarul dintre România și Moldova, pe cursul râului Prut. Cu o capacitate de 1,4 miliarde de metri cubi de apă, lacul de acumulare de la Stânca-Costeşti atrage atenţia şi prin întinderea sa.

El ocupă o suprafaţă de 6.000 de hectare, la nivel normal de retenţie, însă poate ajunge şi la 9.000 de hectare, în situaţia în care coeficientul de umplere este maxim, fiind şi la acest capitol între primele trei din ţară.

Barajul de la Stânca-Costești, construit între 1971 și 1978

Înțelegerea și actele de construire al barajului au fost făcute în 1971, acesta fiind construit atât de Guvernul României, cât și de Guvernul fostei Uniuni a Republicilor Socialiste Sovietice (URSS).

Pentru construcția barajului a fost nevoie de strămutarea a patru sate, în anul 1973, când a început construcția barajului. Inaugurarea oficială a barajului  a avut loc pe 4 noiembrie 1978.

 

Barajul de la Costești are o înălţime de 43 de metri şi o lungime a coronamentului de 300 de metri. Și este singurul din România construit nu doar din beton, ci şi din pământ.

Din punct de vedere tehnic, este o combinaţie de baraj cu contraforţi, baraj de greutate din pământ, dar şi de baraj din casete de beton umplute cu balast. Deversorul de ape mari, situat pe mijlocul său, are forma unui pod.

Construcția este exploatată în comun de autorităţile române şi cele din Republica Moldova. Cele două părţi stabilesc de comun acord care sunt debitele de apă deversate în aval, dar şi orice altă acţiune care are ca scop controlarea apei.

Inundațiile provocate de Prut, un adevărat test de rezistență

În iulie-august 2008, viiturile puternice din amonte apărute ca urmare a unor ploi abundente produse în Ucraina au generat un adevărat test pentru construcţia ridicată în urmă cu peste 30 de ani. Specialiştii susţin că viitura a avut cel mai mare debit înregistrat vreodată pe Prut, conducând, implicit, la o solicitare extraordinară a barajului. Volumul de apă din baraj s-a apropiat de capacitatea maximă, atingând un nivel istoric de 98,2% din volumul total al acumulării.

Barajul are şi două centrale hidroelectrice, care produc, acum, câte 10 MW/h.

Lacul de acumulare a fost proiectat pentru a îndeplini nu doar funcţiile de combatere a inundaţiilor şi de producere a energiei electrice, ci a fost gândit şi pentru irigaţii, piscicultură sau pentru alimentarea cu apă potabilă a zonei.

Podul de peste Prut leagă două puncte de trecere a frontierei

Construcţia este şi pod peste Prut, între România şi Republica Moldova, având la un capăt şi la celălalt punctele de trecere a frontierei de la Stânca, pe malul românesc, şi respectiv de la Costeşti, pe malul moldovenesc.

La jumătatea construcţiei a fost ridicată “Casa prieteniei”, un spaţiu administrativ unde, în 1990, a fost creat “Podul de Flori”, un eveniment major în istoria celor două țări.

Din păcate, impresionanta construcţie hidrotehnică de pe Prut nu este punct turistic. Atât autorităţile române, cât și cele din Republica Moldova, pun asta pe seama infrastructurii rutiere precare, dar şi a lipsei capacităţilor de cazare în zonă.